Bisericile fortificate din sudul Transilvaniei

Sunlight bled upon the silence (foto: Mihai Plămădeală)

Zidul de incintă din jurul bazilicii romanice Michelsberg din Cisnădioara este prevăzut cu un turn de vest şi unul de poartă, cu drum de strajă zidit şi creneluri. Pe platforma dealului unde a fost construit ansamblul erau aduşi în permanenţă bolovani, folosiţi la nevoie în scopuri defensive. Există şi o legendă a locului care spune că fiecare fecior trebuia să care în cetate o piatră cȃt mai voluminoasă înainte de nuntă, pentru a îşi demonstra puterea. Turneul Nomen Est Omen prin bisericile fortificate din sudul Transilvaniei a presupus şi un concert la Cisnădioara. Ajunşi în ultima clipă la locul faptei, simultan cu autocarul publicului, alcătuit din medicii cardiologi care susţineau, ca apendix cultural al unui congres, evenimentul, membrii trupei au trebuit să care în mare grabă, preţ de un deal interminabil, nu bolovani, ci costume, pupitre şi instrumente muzicale. Poza care le surprinde pe Anca şi Tania odihnindu-se pe pragul edificiului de secol XIII, indică faptul că pentru o viaţă sănătoasă trebuie să practicăm mişcarea, minimum 15 minute pe zi.    

Tabară Medievală

Serious men, in the key of  Ethan & Joel Coen (foto: Anca Dobre)

Dacă primele ediţii ale Festivalului Medieval de la Sighişoara erau privite deopotrivă ca ceva exotic, undergtound şi post-hippie, după 2000 lucrurile au luat o cu totul altă direcţie. Numeroase oraşe şi localităţi care au fortificaţii, sunt atestate în documente istorice sau pur şi simplu, pot accesa la sursele de finanţare corespunzătoare, organizează evenimente cu caracter medieval. Numărul taberelor de profil adresate copiilor îl depăşeşte însă cu mult pe cel al festivalurilor. Ofertele de echipament  adresate celor mici şi celor mari, ne referim la ordinele de cavaleri, sunt extrem de diversificate: corturi, costume, veselă, butaforii, arme şi armuri artizanale. Pentru ca o tabără sau un act de reconstituire istorică să reuşescă, este nevoie de organizatori şi coordonatori pe măsura pretenţiilor emise. Lupus Marcel Dacus şi Nomen Est Mihai Omen sunt doi dintre cei care aduc (live) muzica Evului Mediu în astfel de proiecte.

Truverii secolului XXI

Mamma la Rondinella (foto: Mihai Plămădeală)

Truverii acoperă prin show-urile lor o zonă pe cȃt de interesantă, pe atȃt de cuprinzătoare, de la muzică, trecȃnd prin commedia dell'arte, pȃnă la teatru, în orice ordine doreşte cititorul. În măsura în care nu a fost pe scenă cu Nomen Est Omen, semnatarul l-a aplaudat pe Mihai Serghei Todor, iniţial într-o serie de one man show-uri, ulterior de concerte susţinute cu Truverii, pe parcursul a mai bine de douăzeci de ediţii ale Festivalului Medieval Sighişoara. Indiferent dacă abordează repertoriul medieval, renascentist sau tradiţional, susnumita trupă aduce în acest început de mileniu trei, parfumul unor epoci de mult apuse.

Happy Medieval New Year!

“Tată, mȃine-i Anul Nou, ia-mi şi mie un cadou, / Tatăl meu, mare fineţe, pleacă să-mi ia globuleţe.”
autor contemporan necunoscut (foto: Niki Sound)

Sărbătoarea populară a nebunilor (Feast of Fools),  adaptare medievală a unor festivități antice păgâne (cel mai probabil a Saturnaliilor), era organizată în jurul datei de 1 ianuarie, fiind asimilată celebrării Anului Nou. Scenariul, de sorginte grotescă, presupunea alegerea unui fals episcop sau papă care parodia ritualurile liturgice, a unui lord al neregulilor sau chiar a unui rege arlechin al nebunilor ori al fasolei, personaje care girau schimbarea temporară a rolurilor ierarhice sociale şi profesionale (Lord of Misrule,  King of  Fools,  King of the Bean în Anglia, Abbot of Unreason în Scoţia sau Abbe de la Malgouveme în Franţa). În ciuda interdicțiilor repetate și sancțiunillor impuse de Conciliul de la Basel din 1431, manifestarea a supravieţuit ca atare până în secolul al XVI-lea. Frans Floris cel Bătrȃn sau Pieter Bruegel au tratat magistral subiectul în pȃnzele lor. După proiectul cȃntecelor de cruciadă, război, pelerinaj şi procesiune din 2014, Nomen Est Omen merge în 2015 pe ideea carnavalescă a lumii răsturnate cu susul în jos.

Crǎciun Medieval, versiune gastronomicǎ

Gustul omului este mare boier - proverb (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Anumite lucruri nu se vor schimba niciodatǎ, unul dintre acestea fiind ciolanul afumat cu fasole, combinaţie gastronomicǎ asociatǎ în Europa Centralǎ şi de Est cu sǎrbǎtorile de iarnǎ, fel de mȃncare consumat fǎrǎ îndoialǎ în Evul Mediu cu aceeaşi bucurie ca şi în zilele noastre. Membrii formaţiei Nomen Est Omen au pǎstrat în memorie, în jurnal şi în albumul foto ceea ce reprezintǎ pentru ei însǎşi ideea de fasole cu ciolan. Acţiunea s-a derulat la Sighişoara, la Casa cu Cerb, cu ocazia unui festival numit Crǎciun Medieval. Maestrul bucǎtar, licenţiat în fazan umplut cu fructe coapte şi vitǎ în sos de cafea, a mǎrturist ulterior cǎ pentru o iahnie reuşitǎ “fasolea se spalǎ şi se pune la înmuiat în apă rece în jur de opt ore. Ciolanul afumat, se lasǎ şi el într-un vas mare acoperit cu apă rece cam tot atȃta timp, cu menţiunea cǎ apa trebuie schimbatǎ dupǎ patru ore. Aceste pregătiri trebuie fǎcute seara, pentru ca mȃncarea sǎ poatǎ fi gǎtitǎ a doua zi, odatǎ cu punerea ciolanului la fiert într-un vas mare cu foi de dafin şi cimbru. În paralel, se fierbe fasolea, cȃteva clocote, dupǎ care apa este aruncatǎ şi se completeazǎ cu apă rece, moment în care se adaugǎ un păstârnac întreg, spălat şi răzuit de coajă. Vine apoi rȃndul unui sos preparat separat cu cepe toacate mărunt şi morcovi daţi pe rǎzătoare, amestec călit în ulei încins. Când ceapa devine transparentă, se adaugă roşiile tocate sau bulionul, sarea, după gust, şi piperul. În efemerul moment în care boabele de fasole au fiert pe jumatate se combinǎ cu ciolanul şi se lasǎ sǎ fiarbǎ împreunǎ. Este greu de estimat un anume timp, deoarece întreaga poveste depinde de fasole.” Lucrurile bune necesitǎ timp şi pricepere.

Nomen Est Omen în Piaţa Sigma

And the girls go willing spinning (foto: Alexandru Toma)

Principalul festivalul al Sighişoarei a purtat de-a lungul vremurilor mai multe denumiri în acte şi pe afişe, toate conţinȃnd cuvȃntul-cheie “medieval”. Sub aceastǎ egidǎ de sorginte postmodernǎ au intrat, alǎturi de muzica medievalǎ, numeroase momente de folk, world, blues, rock şi aşa mai departe. În ideea de a pǎstra spiritul istoric şi de a mulţumi publicul larg care obişnuieşte sǎ onoreze festivalul, organizatorii au cǎutat sǎ plaseze momentele artistice de inspiraţie istoricǎ în cetate şi pe cele paralele în afara zidurilor. Atȃta doar cǎ rotaţia trupelor pe scenele existente, planificatǎ în relaţie cu faptul cǎ, în general vorbind, show-ul trebuie sǎ continue, a însemnat adeseori şi amestecarea genurilor. Astfel, Nomen Est Omen a cȃntat înainte şi dupǎ formaţii sau interpreţi de toate felurile. Repertoriul şi vestimentaţia au fost adaptate, de la caz la caz, în funcţie de cerinţele momentelor. Poza cu Laurenţiu, Cristina, Mihai, Claudiu şi Adrian, recent gǎsitǎ în arhive, a fost capturatǎ în Piaţa Sigma, cel mai probabil în 2003. 

Linie medievalǎ

Cercul încrederii (foto: Anca Dobre)

Denumite în Statele Unite Renaissance Fairs, festivalurile medievale din Europa, indiferent de titulatura lor exactǎ, merg într-o mai mare mǎsurǎ pe ideea reconstituirii istorice decȃt omologele lor de peste ocean. În lipsa vestigiilor autentice, acestea din urmǎ cautǎ mai degrabǎ refacerea atmosferei decȃt punctarea legǎturii cu vremurile invocate. Desigur, totul se desfǎşoarǎ sub egida divertismentului, indiferent de continent. Festivalul de la Sighişoara a debutat pe coordonate post hippie, a tins a se transforma la un  moment dat în festival de folk sau rock, pentru ca, odatǎ cu 2010, sǎ-şi caute identitatea sub egida spectacolului. Regia show-urilor tematice a presupus adunǎrile festive ale participanţilor în Piaţa Mare, defilǎrile sau demonstraţiile în cascadǎ, ca preview al celor ce urmeazǎ a se întȃmpla. În fine, ceea ce pare linie în poza corespunzǎtoare acestor rȃnduri, de la ediţia 2014, este de fapt parte a unui cerc (cu raza mare) de la un astfel de gathering medieval.   

The Power and the Glory

Sic transit gloria mundi (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Turnirul era o competiție  în cursul căreia cavalerii Evului Mediu occidental se întreceau în lupte. Aceste competiții se organizau  în vreme de pace la castele, ca antrenament, în prezența nobililor sau chiar a regilor. Cȃştigǎtorul era nevoit sa-i dǎruiascǎ adversarului armura și calul. Astǎzi, mentalitatea este radical schimbatǎ, în sensul cǎ ideile cavalerismului au apus de mult; dupǎ cum spunea încǎ din 1980 şi Anni-Frid Lyngstad, în cȃntecul omonim al formaţiei ABBA, învingǎtorul ia tot (The Winner Takes it All). Poza corespunzǎtoare acestor rȃnduri a fost capturatǎ în 2013, la un turnir organizat în apropiere de Baia Mare. 

Roşu şi Negru

Doamna de Derville şi doamna de Renal - Cine-i cine? (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Costumele purtate la un moment dat de fetele grupului Nosa au determinat asocierea, deloc surprinzǎtoare, cu romanul lui Stendhal, Le Rouge et le Noir, tradus în englezǎ prin The Red and the Black, în italianǎ prin Il rosso e il nero, în spaniolǎ prin Rojo y negro, în polonezǎ prin Czerwone i czarne şi, în fine, în lituanianǎ prin Raudona ir juoda. Extrapolȃnd, mǎştile purtate cu eleganţǎ de aceleaşi nobile dansatoare surprinse în fotografia Nomen Est Omen pot trimite cu gȃndul spre romanul lui Ionel Teodoreanu, Bal mascat, sau, de ce nu, spre emisiunea de divertisment din Romȃnia anilor ’80, Cu mascǎ, fǎrǎ mascǎ. Cel mai interesant lucru ar fi sǎ ştim cine sunt cu adevǎrat fetele din imagine, în afara carnavalurilor şi festivalelor medievale cȃnd nu poartǎ costume ori mǎşti. 

Veşnic pe drum

Cǎutȃnd un castel (foto: Vasya Pupkin)

Cȃntecul Om bun, un menuet transpus în limbaj folk-prog de cǎtre Dan Andrei Aldea în anii ’70, defineşte prin cuvintele sale însǎşi condiţia muzicianului. Pentru Nomen Est Omen, formaţie de muzicǎ medievalǎ şi renascentistǎ, piesa Sfinx (de pe albumul Lume Albǎ) are o semnificaţie aparte, cu atȃt mai mult cu cȃt melodia este susţinutǎ de blockflote. Conchidem amintind cǎ din anumite puncte de vedere, de evidentǎ sorginte postmodernǎ, Evul Mediu nu s-a încheiat încǎ. Aşa considera la vremea sa şi Don Quijote de la Mancha, el ingenioso caballero.

Turneu la Târgu Mureş

Undeva prin Cetate (foto: Anca Dobre) )

Poza comentată a fost făcută special pentru arhiva Nomen Est Omen, în ideea că ceea ce era pe atunci fapt evident cotidian avea să devină, odată cu trecerea timpului, un document vizual relevant. După concertul susţinut la Teatrul Scena, Mihai, Doina, Laur, Larisa şi Cristi au fost fotografiaţi de către Anca, pe drumul care, cel mai probabil, ducea spre terasa unde trebuie să-şi fi petrecut finalul acelei zile frumoase.

Povestea fetelor din Sighişoara

Let's get together before we get much older (foto: Mihai Plămădeală)

Cele şase frumoase fete care au intrat în obiectivul Nomen Est Omen, în fapt al camerei foto cu care face poze formaţia, au fost surprinse în cea de-a doua zi a Festivalului Sighişoara Medievală 2014. Singura certitudine pe care o avem este că în momentul imortalizării lor, distinsele domniţe tocmai se pregăteau să pornească în paradă, respectiv aşteptau ca aceasta să se pună în mişcare. Adevăratele întrebări care pot fi formulate ţin însă de cu totul alte coordonate. Fiecare dintre ele îşi are, cu siguranţă, povestea sa.

Hair

After the Age of Aquarius (foto: Mihai Plămădeală)

Produs în 1979, filmul Hair, readucea cumva în actualitate, la mai bine de un deceniu de la revoluţia socială & sexuală, ideile hippie ale anilor '60. Astăzi, cu aproape jumătate de veac după lansarea marelui hit al lui Scott McKenzie, fără vreo legătură directă cu Gerome Ragni, James Rado sau Milos Forman, asocierea părului cu împletirea şi cu florile continuă să funcţioneze. Imaginea corespunzătoare acestor rânduri a fost surprinsă în vara anului 2014, la Sighişoara, în timpul festivalului medieval găzduit de frumoasa cetate. Fata cu "codiţa" avea să danseze câteva minute mai târziu pe piesa Green Sleeves, interpretată de Nomen Est Omen. 

Sighişoara Medievală 2014

Nomen Est Omen (foto: Mircea Goian)

Pentru a parafraza o replică din filmul Lucky Number Sleevin, a fost o vreme când Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara era doar un vis (frumos), un proiect (viabil), o speranţă. Astăzi, douăzeci şi mai bine de ani de la prima ediţie, avem de-a face cu o certitudine. Istoria de două decenii a formaţiei Nomen Est Omen se intersectează şi chiar se suprapune pe alocuri cu incredibila poveste sighişoreană.

Nomen Est Omen între bănci şi televiziuni

Sighişoara, Mediaş, Sibiu sau Braşov? (foto: Anonymous)

O poză recent descoperită în arhivele NEO, în deja celebrul fişier B 49, îi înfăţişează pe Mihai Plămădeală şi pe Laurenţiu Fratoştiţeanu în timpul unei reprize de soundcheck, după toate aparenţele pentru un concert în aer liber. Pe banner-ul din spate apar siglele unei bănci şi ale unui post de televiziune, ambele din România, iar pe monitoare pare să scrie Albiter, brand braşovean. Indiciile se opresc aici, ceea ce înseamnă că în momentul scrierii acestor rânduri nu putem identifica oraşul şi festivalul în care a fost făcută poza, nici numele celui care a realizat-o sau filiera pe care a ajuns în posesia Nomen Est Omen.

Gray's Inn Mask

Miki şi Anca  (foto: foto: Alexandru Ciucă)

Anca Dobre şi Miki Szekely au fost surprinşi de camera foto a lui Lisandru din Ţara Oltului (de la Gladius Dei) în timp ce interpretau piesa Grey's Inn Mask, pe o scenă din Braşov. Identificarea piesei "din poză" a fost posibilă prin consultarea filmului aferent de concert. Materialul nu a putut fi folosit la nimic altceva, din cauza nenumăratelor intrări şi ieşiri din cadru ale spectatorilor, care nu au prins, în inocenţa lor, ideea filozofică a încercării de filmare de pe trepied, fără operator.

Concert din muzică de Cage

Before 4'33", The Duet for Two Flutes (foto: Anca Dobre)

Nomen Est Omen a interpretat cu ocazia solstiţiului de vară (2014), piesa lui John Cage, 4'33", într-o formulă de duo, adică Gisela & Mihai.  Această cea mai celebră şi controversată creaţie a lui Cage a fost compusă în 1952, pentru orice combinaţie de instrumente. Ideea principală a piesei în trei mişcări este că orice sunet poate fi considerat muzică, dacă ştim să îl ascultăm cum se cuvine. Reţinem că în timpul performance-ului de la British Council, Bucureşti, în timpul piesei a început să plouă şi s-a stârnit o pală de vânt, publicul refugiindu-se sub streşini şi în bibliotecă.

Once Upon A Time, in Orvieto

On the flat summit of a large butte of volcanic tuff (foto: Pinco Pallino)

Într-o logică 100% Nomen Est Omen, nimic nu se compară cu vinul italian de regiune, băut cu moderaţie, "la el acasă", eventual într-o bodegă sau cramă aflată în afara marilor trasee turistice. Cândva, prin 2014, îşi aduce aminte semnatarul, Anca & Mihai, aflaţi într-un turneu italian, au încercat să pătrundă câteva din tainele vinului vărsat (adică turnat direct din butoi, sub ochii cumpărătorului), fredonând, conform jurnalului de călătorie, piesa Melaniei Safka, Leftover Wine: I'll drink some of yours / If you'll drink all of mine / I can't stand the taste of leftover wine.

Sound and Image

Studiourile Nomen Est Omen (foto: Anca Dobre)

Contrar celor crezute de mai toată lumea, imprimările audio, filmările şi aplicaţiile lor, bunăoară clipurile, nu se fac de la sine. În spatele a ceea ce vedem şi auzim stau o serie de profesionişti pe care tindem să-i ignorăm, oprindu-ne eventual asupra celor pentru care s-a lucrat, alţii decât cei care se ocupă de faza propriu-zisă a montajului şi procesării. În cazul Nomen Est Omen, 90% din etapa de postproducţie este realizată de aceiaşi oameni care apar de obicei pe scenă.

Anul Brâncoveanu

Patru secole mai târziu (foto Sandu Ardelean)

Țara Românească a cunoscut sub domnia lui Constantin Brâncoveanu o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În urma sa au rămas numeroase ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic care îi poartă numele. Pe 15 august 1714, de ziua Sfintei Maria, Brâncoveanu a fost mazilit, fiind executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu. La patru secole de la tragicul eveniment, Corina, Marcel, Ana, Anca şi Mihai au cântat în curtea interioară a Palatului Mogoşoaia, într-un loc încărcat de istorie, unde se se auzeau odinioară paşii lui Constantin Brâncoveanu şi alor săi.