![]() |
Pulse, beat and measure (foto: Mihai Plămădeală) |
În
Evul Mediu şi Renaştere pielea era singura opţiune de membrană pentru tobe, fapt
care presupunea o prelucrare specială, dar şi păstrarea în bune condiţii. Suprafaţa
trebuia întinsă puternic şi uniform, pentru ca sunetul să fie bun, în special
în condiţii de umiditate. Încălzirea înainte de folosire era o metodă care dădea
randament pe termen mediu-scurt. Tensionarea cu frânghie a rezolvat în mare
măsură problema, până la apariţia suprafeţelor sintetice (care au înlocuit
pielea de capră sau peşte, folosită cu predilecţie) şi a sistemelor cu chei. Mircea
Goian, de la Huniadi Cantores & Cimpoierii din Transilvania, bate pe un set
de tobe care sună impecabil, cu atât mai mult cu cât sunt folosite cum şi de
cine trebuie. Concertele Mircea, Miki (Szekely) & Co sunt încântătoare
sonor, vizual şi conceptual, în ce ordine doreşte cititorul.
Unde tobă nu e, nimic nu e! pentru că nu poate fi - întrebaţi orice muzician de rock!
RăspundețiȘtergere