Călătorie la capătul nopţii



Voyage au bout de la nuit (foto: Mihai Plămădeală)

Lupta cu somnul reprezintă o încercare iniţiatică pe care nici un erou (din toate miturile lumii) nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit. Nouă, muritorilor de rând, ne sunt date cel mult nişte modeste nopţi albe. Nomen Est Omen călătorea la sfârşitul lui 2011, în veritabilul spirit al romanului lui Louis-Ferdinand Céline, între Torino şi un capăt al nopţii aflat la Milano. Imaginea oferită atunci de Adelina şi de Anca, până la cafeaua salvatoare, a înmagazinat în ea întregul ritm al autostrăzii şi în acelaşi timp dorinţa sinceră şi dezinteresată de a dormi. Nu peste mult timp avea să se lumineze de ziuă, ceea ce a însemnat, în mod prozaic, un zbor (cu avionul) şi o călătorie spre Florenţa, apoi spre Siena.

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Pe aici nu se trece! (foto: Anca Dobre) 

Filă de jurnal: Septembrie 2011, Feldioara. Cavalerii Bogdan Bălăşcău al Ţării Bârsei şi Ioan de Siebenburgen, Paladin de Terra Medies, s-au întâlnit sub zidurile Marienburg-ulul (braşovean) cu muzicienii Nomen Est Omen, Mihai Plămădeală, Adelina Grosu şi Iulian Anghel. Un imaginar “detector de medieval” ar fi indicat activitate intensă; acul ar fi depăşit scala, iar dacă modelul n-ar fi avut scală, evident că display-ul s-ar fi blocat în poziţa “aprins”. Dezvoltând ideea “If History”, cu (fix) 800 de ani în urmă, când au venit în Transilvania, Cavalerii Teutoni trebuie să fi trecut pe nicăieri altundeva decât pe poteca unde s-au întâlnit “medievalii” menţionaţi mai sus, singura cale spre actualele ruine ale cetăţii construite între 1211-1225. Încălcarea interdicţiei de a ridica ziduri de piatră i-a costat pe cavalerii de odinioară plecarea, cu suspendarea de rigoare a privilegiilor, iar pe localnici, problemele cu pecenegii. Dacă cei cinci ar fi blocat calea de acces în secolul al XIII-lea, teutonii nu ar mai fi avut cum să plece iar istoria locului ar fi fost cu totul alta, asta dacă nu ar fi reuşit să străpungă lanţul uman din calea lor.