Start spre viitor

Zbor deasupra unui festival medieval (foto: Anca Dobre)

Una dintre revistele de care se bucurau copiii anilor 1980 era Start Spre Viitor, publicaţie cu caracter ştiinţific şi tehnic, în care se găseau numeroase scheme de navo şi aeromodele, sau de aparate, care mai de care mai simpatice, toate adresate grupei de vârstă corespunzătoare ciclului gimnazial. Semnatarul are în biografie realizarea, în perioada menţionată, evident după o schemă din Start sau (mai degrabă) Tehnium, a unuei  viori electrice. Singura problemă a montajului era că latenţele conduceau la o întârziere de cel puţin două secunde faţă de momentul emiterii sunetului. Acolo s-a terminat experienţa muzicii electronice a protagonistului, la timp pentru a prinde startul spre muzica acustică, iniţial folk, ulterior medievală, renascentistă şi tradiţională.

Truverii în concert

Et si omnes, sed non ego (foto: Mihai Plămădeală)

Concertele de muzică medievală şi tradiţională sunt o raritate în zilele noastre, în care telefonul mobil, calculatorul, procesorul şi viteza de trafic deţin supremaţia absolută. Nu trebuie să uităm din lista neoficială a exemplelor nici aerul condiţionat sau produsele bio. Parafrazând titlul binecunoscutului roman al lui Milan Kundera, ne permitem să afirmăm că totuşi viaţa este în altă parte. 

Nomen Est Omen & Friends

Royal Gathering (foto: Nanashi No Gombe)

O poză în care apar treisprezece oameni de acelaşi fel, în sensul că ceea ce îi uneşte, respectiv muzica medievală & renascentistă,  este mai puternică decât ceea ce i-ar putea despărţi, lucruri precum invidia, concurenţa, mania grandorii sau a persecuţiei şi alte atitudini similare, reprezintă ceva extrem de rar. Nu este cazul aici pentru nimic din această ultimă listă minimală. În imaginea pe care o însoţesc rândurile de faţă, apar membri a cinci formaţii: Nomen Est Omen, Grafic, Duo Artissimo, Huniadi Cantores, Terpsichore, din patru oraşe diferite: Bucureşti, Arad, Ploieşti şi Hunedoara. Credem că este vorba despre comunicare, în slujba ideii de cultură, privită ca utilitate publică.

Drachemond

Kennt ihr gute deutsche mittelalterliche Musik? (foto: Mihai Plămădeală)

Cu ocazia Festivalului Cetăţi Transilvane 2013, Nomen Est Omen s-a intersectat pentru a treia dată pe parcursul a doi ani cu Drachemond, din Germania. Dincolo de dimensiunea scenică, muzica medievală, aşa cum se cântă în zilele noastre, îşi are un farmec aparte în coordonate să spunem stradale, adică live unplugged. Una dintre pozele care marchează întâlnirea cu Silvia von der Heide, Meister Draco vom Ziegelfelsen, Junker Frank von des Ackers Rande şi Johannes von der Gau, altfel spus cu Drachemond, i-a surprins pe colegii de breaslă în miezul unui workshop deopotrivă atractiv şi educativ. Piaţa Mare din Sibiu este un loc extrem de potrivit pentru promovarea noii muzici vechi. 

Muzică medievală

Take Five (foto: Sandu Ardelean)

Nomen Est Omen şi Lupus Dacus sunt două dintre formaţiile care au păstrat spiritul şi calitatea muzicii medievale şi tradiţionale la deja celebrul Festival din Sighişoara. 2 Nomeni, Anca & Mihai + 3 Lupi, Ana, Marcel & Corina = Terpsichore, o superformaţie care a cucerit publicul încă de la prima apariţie scenică. Unele proiecte, pur şi simplu, sunt făcute să iasă.

Sunetul muzicii

Marcel Sâpcu şi Mihai Plămădeală în Fabrică (foto: Anca Dobre)

În mai 2012, Lupus Dacus a descins pentru 24 de ore în Bucureşti. Între soundcheck şi concertul susţinut de trupa arădeană în (clubul) Fabrica, Lupus Marcel i-a prezentat lui Nomen Mihai instrumentele achiziţionate în intervalul în care formaţiile celor doi nu se mai intersectaseră în drumurile lor din ţară sau străinătate. Noul set de cimpoaie, dintre care se distinge modelul de bas, schalmei-urile şi toba-vedetă cu diametrul de 140 cm, arată interesant şi (cel mai important) sună impresionant. Emoţia, autenticitatea şi culoarea muzicii medievale, renascentiste ori tradiţionale nu pot fi înlocuite sau simulate de nici un sintetizator şi prin nici un soft. Conform tradiţiei şi erminiilor, îngerii muzicanţi din frescele Evului Mediu, cu ale lor trâmbiţe, deopotrivă produc muzică (celestă) şi insuflă pneuma asupra spaţiului nostru (mundan).

Istoria celor treisprezece

Cei 13 magnifici (foto: Liviu Pancu) 

S-au aflat la Alba Iulia, în timpul Zilelor Oraşului, ediţia 2009, treisprezece muzicieni, femei şi bărbaţi, stăpâniţi deopotrivă de acelaşi sentiment faţă de Evul Mediu şi Renaştere, toţi înzestraţi cu energia de a promova muzica de cameră în spaţii publice (adeseori neconvenţionale), îndeajuns de oneşti între ei pentru a nu se bârfi fără motive întemeiate, suficient de abili încât să treacă peste ce-i desparte şi să facă apel la ceea ce-i uneşte, dotaţi cu capacitatea de a ignora confuzia culturală a unora şi concurenţa neloială a altora, extrem de norocoşi încât să trăiască şi să se exprime profesional în România, la cumpăna dintre milenii. În sfârşit, pentru a nu priva acestă descriere (evident satirică şi deloc maliţioasă) de modelul sinoptic pe care l-a parafrazat, Istoria celor treisprezece, de Balzac, aceşti treisprezece oameni sunt astăzi atât de faimoşi, încât nu-i chip să scape de simpatia maselor şi mai ales a angajatorilor, nici pe străzi lăturalnice. Nomen Est Omen, Grafic şi Huniadi Cantores au luat cu acea ocazie poziţie, de la Alba până la Iulia, într-o poză de arhivă personală.

După paradă

Ce se vede din afară, înăuntru nu se vede (foto: Victor Velculescu) 

După paradă, mulţi viteji se arată … Parada Festivalului Cetăţi Transilvane din Sibiu a fost în 2010 şi 2011 impresionantă. Este un sentiment fantastic să defilezi în faţa unui larg public de (zeci de) mii de persoane, pe un traseu central care măsoară trei – patru km, pentru a fi prezentat  pe scena din Piaţa Mare, în calitatea şi demnitatea de participant / artist interpret. Nomen, ca şi alte formaţii, ansambluri, ordine de cavaleri, teatre, a fost fotografiat(ă) de o mulţime de camere, mai mult sau mai puţin profesionale, telefoane ori săpuniere (după cum le zice un băiat mai mare). La final, când petrecerea s-a spart, am făcut şi noi o poză pentru sufletele noastre, pentru a ne avea în propria colecţie dar şi să aflăm cum am arătat în seara respectivă. “Ce se vede din afară, înăuntru nu se vede”, după cum spunea (printr-un cântec din 1989) Dorian Radu (un prieten de-al nostru pe care nu credem că-l ştiţi).

Arc peste timp

Latura de nord a Bisericii Evanghelice din Sibiu (foto: Victor Velculescu) 

Anul 2011 a marcat cea de-a zecea participare consecutivă a formaţiei Nomen Est Omen la Festivalul Cetăţi Transilvane de la Sibiu. Desfăşurat în ultimul weekend din august, gathering-ul medieval presupune în mod automat faptul că Nomen asociază sfârşitul calendaristic al verii cu prezenţa în frumosul oraş gotic de pe malurile Cibinului. A regăsi de fiecare dată în acelaşi anotimp Piaţa Mare, Biserica Evanghelică sau Podul Minciunilor, îţi dă un sentiment accentuat de salt în timp. Soarele este pe aceeaşi rută, atâta doar că oamenii şi locurile par a se schimba într-un ritm copleşitor. Am luat hotărârea ca în 2012 să facem o poză în aceeaşi poziţie relativă în care ne-am fotografiat cu un an înainte, în dreptul Bisericii Evanghelice, latura de nord, în aceleaşi costume, asta dacă destinul nu a hotărât deja că vom lipsi de la Sibiu. Un vechi proverb spune că atunci când omul îşi face planuri, diavolul râde.