Linie medievalǎ

Cercul încrederii (foto: Anca Dobre)

Denumite în Statele Unite Renaissance Fairs, festivalurile medievale din Europa, indiferent de titulatura lor exactǎ, merg într-o mai mare mǎsurǎ pe ideea reconstituirii istorice decȃt omologele lor de peste ocean. În lipsa vestigiilor autentice, acestea din urmǎ cautǎ mai degrabǎ refacerea atmosferei decȃt punctarea legǎturii cu vremurile invocate. Desigur, totul se desfǎşoarǎ sub egida divertismentului, indiferent de continent. Festivalul de la Sighişoara a debutat pe coordonate post hippie, a tins a se transforma la un  moment dat în festival de folk sau rock, pentru ca, odatǎ cu 2010, sǎ-şi caute identitatea sub egida spectacolului. Regia show-urilor tematice a presupus adunǎrile festive ale participanţilor în Piaţa Mare, defilǎrile sau demonstraţiile în cascadǎ, ca preview al celor ce urmeazǎ a se întȃmpla. În fine, ceea ce pare linie în poza corespunzǎtoare acestor rȃnduri, de la ediţia 2014, este de fapt parte a unui cerc (cu raza mare) de la un astfel de gathering medieval.   

Turneu la Târgu Mureş

Undeva prin Cetate (foto: Anca Dobre) )

Poza comentată a fost făcută special pentru arhiva Nomen Est Omen, în ideea că ceea ce era pe atunci fapt evident cotidian avea să devină, odată cu trecerea timpului, un document vizual relevant. După concertul susţinut la Teatrul Scena, Mihai, Doina, Laur, Larisa şi Cristi au fost fotografiaţi de către Anca, pe drumul care, cel mai probabil, ducea spre terasa unde trebuie să-şi fi petrecut finalul acelei zile frumoase.

Gray's Inn Mask

Miki şi Anca  (foto: foto: Alexandru Ciucă)

Anca Dobre şi Miki Szekely au fost surprinşi de camera foto a lui Lisandru din Ţara Oltului (de la Gladius Dei) în timp ce interpretau piesa Grey's Inn Mask, pe o scenă din Braşov. Identificarea piesei "din poză" a fost posibilă prin consultarea filmului aferent de concert. Materialul nu a putut fi folosit la nimic altceva, din cauza nenumăratelor intrări şi ieşiri din cadru ale spectatorilor, care nu au prins, în inocenţa lor, ideea filozofică a încercării de filmare de pe trepied, fără operator.

Concert din muzică de Cage

Before 4'33", The Duet for Two Flutes (foto: Anca Dobre)

Nomen Est Omen a interpretat cu ocazia solstiţiului de vară (2014), piesa lui John Cage, 4'33", într-o formulă de duo, adică Gisela & Mihai.  Această cea mai celebră şi controversată creaţie a lui Cage a fost compusă în 1952, pentru orice combinaţie de instrumente. Ideea principală a piesei în trei mişcări este că orice sunet poate fi considerat muzică, dacă ştim să îl ascultăm cum se cuvine. Reţinem că în timpul performance-ului de la British Council, Bucureşti, în timpul piesei a început să plouă şi s-a stârnit o pală de vânt, publicul refugiindu-se sub streşini şi în bibliotecă.

Sound and Image

Studiourile Nomen Est Omen (foto: Anca Dobre)

Contrar celor crezute de mai toată lumea, imprimările audio, filmările şi aplicaţiile lor, bunăoară clipurile, nu se fac de la sine. În spatele a ceea ce vedem şi auzim stau o serie de profesionişti pe care tindem să-i ignorăm, oprindu-ne eventual asupra celor pentru care s-a lucrat, alţii decât cei care se ocupă de faza propriu-zisă a montajului şi procesării. În cazul Nomen Est Omen, 90% din etapa de postproducţie este realizată de aceiaşi oameni care apar de obicei pe scenă.

Start spre viitor

Zbor deasupra unui festival medieval (foto: Anca Dobre)

Una dintre revistele de care se bucurau copiii anilor 1980 era Start Spre Viitor, publicaţie cu caracter ştiinţific şi tehnic, în care se găseau numeroase scheme de navo şi aeromodele, sau de aparate, care mai de care mai simpatice, toate adresate grupei de vârstă corespunzătoare ciclului gimnazial. Semnatarul are în biografie realizarea, în perioada menţionată, evident după o schemă din Start sau (mai degrabă) Tehnium, a unuei  viori electrice. Singura problemă a montajului era că latenţele conduceau la o întârziere de cel puţin două secunde faţă de momentul emiterii sunetului. Acolo s-a terminat experienţa muzicii electronice a protagonistului, la timp pentru a prinde startul spre muzica acustică, iniţial folk, ulterior medievală, renascentistă şi tradiţională.

Noua muzică veche

Postproducţie (foto: Anca Dobre)

După finalizarea mixajul sunet-imagine, fişierele de lucru ale clipurilor Nomen Est Omen sunt transmise, conform protocolului intern, în sala de proiecţie, pentru vizionarea la o scară mai mare decât cea permisă de monitor. Eventualele desincronizări se observă astfel mai bine şi pot fi marcate cu precizie. Poza corespunzătoare acestor rânduri îl surprinde pe Nomen Mihai urmărind concertul susţinut  la Teatrul Pod, în cadrul Micii Săptămâni de Muzică Veche, eveniment organizat şi filmat în 2013 de Truverul Mişu Serghei Todor.

Dans şi bune maniere

Green Sleeves was all my joy (foto: Anca Dobre)

De-a lungul timpului, Nosa a cucerit publicul de pretutindeni cu regalurile sale coregrafice, fantezia interactivă a dansatorilor şi nu în ultimul rând, cu eleganţa reverenţelor prin care fetele şi băieţii reuniţi sub respectivul nume mărturisesc eticheta unor perioade istorice de mult apuse. Cu ştiinţa de a ilustra prin gest sau cinetică nu ne naştem; aceasta ţine exclusiv de convenţie, context cultural şi ca atare, trebuie dobândită. Putem spune că spiritul rococo îşi are în secolul XXI un solid punct de sprijin în grupul bistriţean. La Cetăţi Transilvane - Sibiu 2007, Nosa a dansat într-una dintre seri, în Piaţa Mică, după cum a cântat Nomen Est Omen. Ne amintim că Ionuţ şi colegii săi au fost îndelung aplaudaţi. Alina şi Peter sunt adevăraţi profesionişti, în muzică, dans, teatru şi nu numai. 

Unora le plac cârnaţii

Qui salscius odit, homines odit (foto: Anca Dobre)

Cârnatul este unul dintre cele mai vechi produse alimentare derivate din carne. Atestat pe teritoriul Chinei încă din 589 înainte de Hristos, un secol mai târziu era deja inclus în alimentaţie pe scară largă în bazinul Mediteranei, fiind pentru prima oară in Europa consemnat la Lucania, localitate italiană cunoscută actualmente sub numele de Basilicata. Chiar dacă în secolul IV, Biserica a interzis consumul de cârnaţi, asociat cu ritualile păgâne sau la începutul secolului X, împăratul bizantin Leon VI Înţeleptul, fiul lui Mihail III Beţivul, a interzis producerea lor datorită numeroaselor cazuri de intoxicaţii, salscius, după denumirea latină, aveau să câştige partida în perspectivă istorică, diversificându-se spectaculos de la producător la producător. În Finlanda, tipul de produs poarta numele mustamakkara, şi este preparat din carne şi sânge. Ca aspect aduce cu versiunea poloneză, bratwurst. România se poate lăuda cu pleşcoii, dar această renumită omologare europeană nedreptăţeşte numeroase alte sortimente, la fel de bune, dacă nu cumva mai savuroase, toate avându-l în spate pe bietul Ghiţă, după cum este supranumit porcul naţional, care îşi oferă de mii de ani carnea, grăsimea şi maţele pentru a contribui la spiritul Crăciunului pe meleagurile noastre. În Franţa, saucissons sunt unele dintre cele mai populare forme de carne conservată prin uscare, cu numeroase variaţii în funcţie de regiune. Aceştia conţin în principal carne de porc amestecată cu sare, vin şi diverse alte băuturi alcoolice. Spaţiul german a diversificat însă cel mai spectaculos ideea de cârnat şi garnitură a sa. Milzwurst, din zona Munchen-ului, de exemplu, făcut din splină, se asociază cu piure de cartofi, maioneză şi lămaie. Dintre cârnaţii nemţeşti, cei mai cunoscuţi sunt bratwurste, bockwurste, knackwurste, rindswurste sau  frankfurters. Nomen Est Omen a capturat poza de mai sus în Frankfurt, într-o piaţă în care vinul fiert, turta dulce, castanele şi produsele din carne au pus stăpânire olfactivă pe întreaga atmosferă, în perioada sărbătorilor de iarnă. 

Spiritual Seasons

Follow Me Up To Kharkov (foto: Anca Dobre)

Toamna anului 2013 poate fi caracterizată drept un anotimp într-adevăr spiritual pentru Nomen Est Omen, unul dintre motive fiind întâlnirea cu formaţia de muzică medievală şi tradiţională Spiritual Seasons, din Kharkov, Ucraina, în Ammochostos, într-o mănăstire construită în jurul anului 1500, pe vremea suveranităţii veneţiene. Printre lucrurile comune pe care le au Viktor, Lidia, Ivan, Anton, Maşa, Mihail şi cei doi Alexandr din trupă cu omologii lor, Mihai, Anca, Gisela, Cristian, Tania & Adelina, sunt o sumă de piese precum Saltarello, Schiarazula Marazula, Tourdion, Palastinalied, Toss the Feather, Follow Me Up To Carlow şi lista ar putea continua. 

... And The Mouse Police Never Sleeps

A Passion Play (foto: Anca Dobre)

Dacă cititorul se întreabă, pe drept cuvânt, care este legătura dintre titlul piesei lui Ian Anderson de pe albumul Heavy Horses şi poza istorică ce îi înfăţişează de la stânga la dreapta pe Iulian Anghel, Cristian Sâpcu şi Mihai Plămădeală, răspunsul este unul pe cât de simplu în adevărul său, pe atât de interesant, poate chiar spectaculos: Cristi a cântat la un moment dat cu Jethro Tull, invitat de însuşi Ian Scott. Ansamblul de profesionişti (români) angajat să facă background-ul orchestral într-un concert al legendarei formaţii britanice a fost solicitat "să dea un om" pentru dialogul muzical cu flautul, iar omul acela a fost colegul Cristian. Iulian şi Mihai ascultă în poza corespunzătoare textului de faţă, notă cu notă, linia de bas din Bourée-ul lui Bach, variantă pentru Tull. Nu este vorba despre poliţie muzicală, cu atât mai puţin una "de şoricei," ci despre Inchiziţie, totul sub auspiciile prieteneşti Nomen Est Omen!

Contele Zeppelin vs. Contele Dracula

De gustibus et coloribus, non disputandum (foto: Anca Dobre)

Pentru ediţia din 2013 a Festivalului Medieval de la Sighişoara, Nomen Est Omen a ales drept mijloc de transport "balonul", mai precis dirijabilul, un model LZ 127 Graf Zeppelin, folosit încă din 1930 pentru curse transatlantice. Drumul va dura aproape şapte săptămâni, cu escale în Vama Veche, Ardud (Satu Mare), Gărâna, Paris, Delta Dunării (Sfântu Gheorghe) şi Veneţia - puncte în calendarul de vacanţă & turnee muzicale pentru cei în cauză. Îmbarcarea s-a făcut în Bucureşti, pe strada Niculae Ionescu nr. 11, iar aterizarea este prevăzută în Piaţa Mare, pe 26 iulie, în proximitatea casei Vlad Dracul, desigur, dacă vremea va fi favorabilă şi nu va fi nici o ţeapă în festival.

Scară muzicală

Richter, Mercalli sau Iacob? (foto: Anca Dobre)

O poză istorică făcută de Nomen Est Anca îi surprinde pe colegii de la Lupus Dacus în ambianţa Palatului Brâncovenesc Mogoşoaia. Fiind vorba despre scări, muzică şi artişti interpreţi, şapte la număr, până  la asocierea liberă cu o gamă nu mai este decât un pas, pe care semnatarul l-a făcut deja. Înşiruirea celor în cauză trimite cu gândul spre do diez major, acest fapt fiind susţinut de poziţionarea lui Lupus Marcel pe treapta a VI-a, într-o postură de veritabil si diez, echivalent în plan sonor obiectiv al do-ului natural. Pentru cine nu a parcurs manualul de teorie şi solfegii corespunzător clasei a şaptea, avem de-a face cu o formaţie valoroasă, care merită să fie ascultată indiferent de modul şi tonalitatea pieselor pe care le are în repertoriu.

Master of Puppets

Pinhead, Jester, Blade sau Vasilache? (foto: Anca Dobre)

După ce Peter Schumann a schimbat lumea spectacolului încă din anii '60 prin al său Bread and Puppets Theatre, nimic din ceea ce se leagă astăzi de marionete & păpuşi nu mai poate fi la fel ca înainte, cel puţin din punctul de vedere al comediei realităţii divine, dacă mergem pe ideea formulată de New York Times. Chiar dacă animatorul, surprins de camera Asociaţiei Culturale Nomen Est Omen, nu şi-a propus să-l controleze pe John Malkovich, iar maestrul ceremoniei, Ioan, activează la Paladinii de Terra Medies, nu la Metallica, spectacolul de stradă susţinut la Sibiu, în cadrul Festivalului Cetăţi Transilvane, reprezintă un exemplu notabil de improvizaţie şi sinceritate interpretativă.

Tunelul timpului

The Tic-Tac Project (foto: Anca Dobre)

Tunelul timpului este un serial SF pentru televiziune, realizat de către Irwin Allen şi lansat în Statele Unite între 1966 - '67. Laitmotivul acesuia: navigarea, mai mult sau mai puţin controlată, prin diverse perioade istorice cu ajutorul maşinii-tunel. Difuzată în România la începutul anilor '70, seria a aprins imaginaţia a numeroşi copii şi tineri de atunci, printre care s-au numărat Iulian şi Mihai de la viitoarea trupă Nomen Est Omen. Cei doi au finalizat în martie 2013 un prototip de tunel prin care să poată ajunge la Schäßburg, în vremea regelui Geza al II-lea, pentru a afla ce muzică au adus în bazinul Târnavei coloniştii franconi de pe malurile Rinului de Nord. 

Pink Submarine

Ground control to major Tom (foto: Anca Dobre / Mihai Plămădeală)

Studiourile Nomen Est Omen sunt amplasate într-un replică a submarinului CSS H. L. Hunley, achiziţionată la un preţ derizoriu şi vopsită în roz (în semn de omagiu pentru pantera inventată de Blake Edwards & desenată de Friz Freleng, dar şi pentru a se deosebi de celebra piesă Lennon / McCartney). Aparatura originală, în perfectă stare de funcţionare, a fost preferată celei digitale, fiind folosită în mod curent de către membrii echipajului. S-a renunţat la sala motoarelor, transformată în centru de introspecţie vizuală şi la rezervorul Q Tank, care găzduieşte astăzi cea mai prestigioasă fabrică de drâmbe, evident dintre cele aflate sub nivelul mării.  

Cele 400 de lovituri

Cristian Sâpcu & Anca Dobre (foto: Pinco Pallino)

Contrar aparenţelor, loviturile la care ne referim, 400 sau cine ştie câte, nu sunt cele din filmul regizat de François Truffaut în 1959, fiind vorba doar despre bătăi în tobă. Mergând pe aceeaşi idee, finalul show-ului Nomen Est Omen nu a avut nici o legătură pentru fagot(ist) cu filmul din '60 al lui Jean-Luc Godard, À bout de souffle. Fianalitatea pe care o au basul şi cu toba mare este exclusiv muzicală şi ţine de fundamentul ritmico-armonic.

Avion cu motor

Taking Off (foto: Anca Dobre / Mihai Plămădeală)

"Martori oculari credibili au văzut în prima zi a Festivalului de Artă Medievală de la Binţinţi (jud. Hunedoara), o fată care s-a ridicat prin autopropulsare de la sol, precum personajele chagalliene, în timpul şedinţei de juggling scarves pe care o întreprindea cu dezinvoltură. Apoi, ca rezultat direct al unei pale de vânt stârnite din senin, tânăra şi-a luat zborul spre zări necunoscute, asemenea frumoasei Remedios, personajul lui Gabriel García Márquez (Remedios es una mujer bellísima y extraña, elemental y pura, que vive como ajena a la vida ordinaria)." The Nomen Est Omen Star Tribune,"Taking Off" nr. 9, Sunday, the ninth of September 1999.

Întâlnire de gradul III

Va fi Lazăre, va fi! (foto: Anca Dobre)

Prometheus Entertainment a produs în 2010 serialul de televiziune Ancient Aliens, care prezintă pe larg teoria aşa-zisului astronaut antic coborât din înaltul cerului pe Pământ pentru a scoate omenirea din ignoranţa în care se afla, dacă nu cumva chiar pentru a crea specia umană. În această idee textele istorice, arheologia, religia ori mitologia conțin probe despre contactul dintre extratereștri și oameni în vremuri de demult. Nomen Est Omen aşteaptă cu sufletul la gură momentul întoarcerii extratereştrilor în speranţa că aceştia ne vor învăţa să  organizăm festivaluri medievale demne de galaxia în care ne aflăm şi de timpurile în care trăim.

Fortuna Imperatrix Mundi

Flow My Tears (foto: Anca Dobre)

"Considerăm că festivalul (n.a. - de Artă Medievală Sighişoara 2008) a avut printre participanţi artişti de excepţie, fie că este vorba despre teatru, muzică, dans, animaţie, poezie sau pictură (au fost prezente în festival şi o serie de expoziţii, conferinţe etc.), dar şi persoane care nu ar fi avut ce căuta acolo. Ne-am bucurat la concertul de chitară clasică al lui IULIAN ANGHEL din Ploieşti, la concertul de muzică veche al Cristinei Arustei, am aplaudat spectacolul stegarilor Il Mastrogiurato (Lanciano, Italia) şi am urmărit cu interes Duetele Shakespeariene ale Roxanei Colceag. Pe de altă parte, ne delimităm de ..." (Observator Cultural, "Măştile Sighişoarei", Mihai Plămădeală,  nr. 435, 7-13 august 2008). Un an mai târziu, Iulian avea să răspundă invitaţiei de a evolua în Nomen Est Omen, la recomandarea prietenului, colegului şi colaboratorului comun, chitaristul Dragoş Dobre. Menţionarea sa (de către Mihai) în Observator Cultural a fost "descoperită" de-abia în 2010.