Nomen Est Omen în Piaţa Sigma

And the girls go willing spinning (foto: Alexandru Toma)

Principalul festivalul al Sighişoarei a purtat de-a lungul vremurilor mai multe denumiri în acte şi pe afişe, toate conţinȃnd cuvȃntul-cheie “medieval”. Sub aceastǎ egidǎ de sorginte postmodernǎ au intrat, alǎturi de muzica medievalǎ, numeroase momente de folk, world, blues, rock şi aşa mai departe. În ideea de a pǎstra spiritul istoric şi de a mulţumi publicul larg care obişnuieşte sǎ onoreze festivalul, organizatorii au cǎutat sǎ plaseze momentele artistice de inspiraţie istoricǎ în cetate şi pe cele paralele în afara zidurilor. Atȃta doar cǎ rotaţia trupelor pe scenele existente, planificatǎ în relaţie cu faptul cǎ, în general vorbind, show-ul trebuie sǎ continue, a însemnat adeseori şi amestecarea genurilor. Astfel, Nomen Est Omen a cȃntat înainte şi dupǎ formaţii sau interpreţi de toate felurile. Repertoriul şi vestimentaţia au fost adaptate, de la caz la caz, în funcţie de cerinţele momentelor. Poza cu Laurenţiu, Cristina, Mihai, Claudiu şi Adrian, recent gǎsitǎ în arhive, a fost capturatǎ în Piaţa Sigma, cel mai probabil în 2003. 

Al cincilea element

Ashes Are Burning (foto: Mihai Plămădeală)

În filmul lui Luc Besson, The Fifth Element, Răul încearcă la fiecare 500 de ani să distrugă planeta. Singura forţă capabilă să împiedice acest lucru este al cincilea element. Festivalul Medieval de la Sighişoara este atacat şi ameninţat cu căderea în derizoriu mult mai des, din trei în patru ani. Milla Jovovich este aşteptată cu insistenţă în primăvara lui 2013, an în care nici măcar Korben Dallas, interpretat de Bruce Willis, nu ar putea salva Sighişoara de unul singur, cel puţin în relaţie cu zvonurile momentului. Ansamblul Nomen Est Omen a vorbit pe Skype cu Leeloo, care a promis că va apărea la momentul potrivit, dacă nu uită.

Nomen Est Sighişoara

Be sure to wear some flowers in your hair (foto: Dragoş Lumpan)

Festivalul Medieval de la Sighişoara, indiferent de numele exact pe care îl poartă de la an la an în funcţie de organizatori şi de alţi factor conjuncturali, reprezintă cu totul altceva decât au estimat şi dorit iniţial cei care contribuiau activ la apariţia şi dezvoltarea sa în timp. Fiecare participant are propria versiune asupra celor întâmplate din punct de vedere artistic sau antropologic în cetate. Rezultanta este un fenomen unic în România şi (prin particularităţile de rigoare; în nici un caz prin spectaculozitate sau valoare), în întreaga lume. Atmosfera post hippie a primelor ediţii, deloc mimetică, nu a avut nimic în comun cu Woodstock-ul, cu nici un stock, în general vorbind, sau cu gathering-urile Rainbow de mai târziu. Spiritul de libertate şi diversitate de atunci se mai păstrează încă, în ciuda faptului că schimbările din cele două decenii de existenţă ale manifestării întrec orice imaginaţie. O poză din 1996, descoperită în arhiva Nomen Est Omen, i-a surprins pe Laurenţiu Fratoştiţeanu, Rodica Haţegan, Mihai Plămădeală şi Gabriela Munteanu cântând pe latura de sud a bisericii mănăstirii dominicane din Sighişoara, în faţa unui public despre care protagoniştii îşi amintesc că era preponderent îmbrăcat în ii şi avea flori în păr. 

Muzician, adjectiv

Muza dansului (foto: Sandu Ardelean, colaj: Mihai Plămădeală)

Corina, Anca, Ana, Marcel şi Mihai au fondat în 2010, cu ocazia Festivalului de la Sighişoara, o formaţie paralelă celor la care s-au făcut cunoscuţi în lumea “medievală” autohtonă, numită Terpsichore. Ţinând cont că trei componenţi proveneau de la Grafic, actuala Lupus Dacus şi doi de la fosta, prezenta şi viitoarea Nomen Est Omen, avem de-a face cu o trupă gathering / reunion. Proiectul a presupus un repertoriu diferit de cel al formaţiilor “titulare”, schimbarea parţială a instrumentelor la care evoluează de obicei protagoniştii şi o abordare “eminamente” monodică, puternic ritmată. Formula s-a bucurat de succes, o televiziune din Arad realizând un material amplu pe această temă, cu muzică live şi interviuri. În deplinul spirit al acţiunii şi activităţii, la acea ediţie a fost lansat şi proiectul alternativ Lyra, despre care vom vorbi cu altă ocazie. Într-o formulă prescurtată, muzicienii de la Nomen şi Grafic au susţinut  şaisprezece concerte în trei zile, în diverse configuraţii, cu repertorii, costume şi instrumente diferite. Conform  înţelegerii, Terpsichore a rămas în custodia lui Mihai, Marcel ocupându-se în continuare de Lyra. Din punctul de vedere al semnatarilor, muzica nu este atât profesie, cât vocaţie.