Capcana Mercenarilor

Emil Hartmann şi Mihai Plămădeală (foto: Victor Velculescu) 

Sibiu, august 2011, filă de jurnal: Întîlnirea cu Emil Hartmann din faţa hotelului Ibis, fostul Conti(nental), a reprezentat fără nici un echivoc evenimentul care ne-a adus aminte de filmul regizat cu patru decenii în urmă de Sergiu Nicolaescu, Capcana Mercenarilor. Unul dintre mercenarii de atunci, cel mai frumos, deştept şi puternic, astăzi om de teatru / film şi maestru de scrimă artizanală undeva prin Germania, este însuşi Emil. Filmul de odinioară (parcă) începe sau se termină cu el. Nomen Est Mihai nu se mai văzuse cu nobilul Hartmann de vreo şapte ani, când formaţia a purtat, într-o serie de concerte, costume şi veşminte din trecut puse la dispoziţie de domnia sa. Bucuria revederii a fost sinceră, dezinteresată şi în acelaşi timp cu garda ridicată, conform vanităţii infinite a celor doi.

Somn în Grafic

Grafic şi Nomen Est Omen la Şoimoş (foto: Florin Mărginean) 

În 2009 Nomen Est Omen a cântat prin cetăţile Aradului, la propriu vorbind. Proiectul, deosebit de interesant, a constat într-un festival itinerant. Deplasarea de la un sit la altul s-a realizat cu microbuzul Filarmonicii, dar uneori, cum ar fi la Şoimoş, a fost nevoie ca muzicienii să facă tracking pe poteca îngustă la capătul căreia se afla fortificaţia, în vârful unui hiper deal. Asta în costume de epocă, cu instrumentele în spinare, cam 45 de minute de mers. Noi am ajuns pe la jumătatea concertului pe care îl susţineau prietenii de la Grafic (din Arad), urmând să intrăm imediat după ei. Două lucruri au rămas în memoria noastră: Benny, percuţionistul amintitei formaţii a cărat un bolovan (precum Sisif) de undeva de la baza dealului, pentru a avea pe ce sta în timpul concertului şi Nomen Est Adam, colegul nostru (de la fagot) a adormit pe iarbă în timp ce cântau Graficii. După începerea concertului nostru avea să se stârnească din senin o furtună, dar asta este o altă poveste. Comuniunea cu natura a fost maximă.