Berea nu este ca vinul

In vino veritas (foto: Anca Dobre)

Globalizarea, care ne-a adus atât de multe lucruri bune (încât nici nu le mai amintim), ne-a răpit totuşi bucuria particularului. Undeva prin Transilvania, la un turnir medieval la care participau în calitate de menestreli, Nomen Est Omen au descoperit printre tarabele târgului aferent, butoiul abundenţei, un adevărat rezervor de vin, din care o prinţesă deghizată în fată frumoasă îţi oferea (ori)câte pahare doreai să cumperi. Mihai şi Iulian au dezbătut în ambianţa amintită subiectul celor Şase maladii ale spiritului contemporan (în relaţie cu cartea lui Noica), pentru a conchide în pură cheie regională că spiritul românesc are o relaţie întru totul specială cu universalul. Adevărurile de netăgăduit ale Evului Mediu cabalistic sunt ascunse cu siguranţă în vin. Berea se potriveşte în schimb cu filozofia bluesului.

Corte dei Miracoli

Nomen Est Omen la Curtea Miracolelor (foto: Florin Mărginean)

Unul dintre turneele medievale ale formaţiei Nomen Est Omen din anul 2009 a presupus concerte în ambianţa unor castele lipsite de fonduri pentru restaurare şi întreţinere, evident susţinute cu speranţa vie a sensibilizării opiniei publice în general şi a factorilor de decizie în particular.  Reprezentanţi ai acestora din urmă mai degrabă nu au fost, în schimb oamenii de la faţa locului, cei mai mulţi localnici, au empatizat în adâncul sufletelor lor cu muzica pe care au auzit-o. Deşi îşi însoţesc bucuriile şi tristeţile cu alte cântece decât cele medievale şi renascentiste, sătenii, paznicii, oamenii “de la tehnic”, copii orfelinatelor sau pacienţii sanatoriilor din proximitate, cu toţii au evocat la finele concertelor, poveşti cu domniţe, cavaleri, nobili, dueluri şi baluri, cunoscute în principiu din surse TV. Preţ de câteva ore, curţile de odinioară s-au întors la viaţă, prin miracolul unei muzici al cărei farmec nu s-a estompat odată cu trecerea veacurilor, precum castelele ce îşi chemau odinioară, din patru zări, menestreii.