Foggy Dew cu Adelina

'Twas better to die 'neath an Irish sky (foto: Cristi Lazăr)

Una dintre piesele cele mai cerute de public în concertele Nomen Est Omen din 2013 a fost balada Foggy Dew, care face parte dintr-un program aparte de muzică irlandeză al formaţiei. Adelina abordează partitura cu o voce ingenuă, susţinută, cu un minim de ornamente, propunând propria sa variantă al cărei aranjament îi aparţine lui Iulian Anghel. Motivul principal al includerii acestui deosebit cântec în repertoriu a fost excepţionala interpretare Sinead O'Connor & The Chieftains, pe care semnatarul îndrăzneşte să o considere inegalabilă. Revenind la Adelina & Nomen Est Omen, Foggy Dew a fost cântată prima dată pe scenă în turneul din 2011, Turnirul Cetăţilor, desfăşurat în sudul Transilvaniei. În prezentul scrierii acestor rânduri, membrii formaţiei iau în calcul producerea unui album de muzică tradiţională din insulele britanice.

Fortuna Imperatrix Mundi

Flow My Tears (foto: Anca Dobre)

"Considerăm că festivalul (n.a. - de Artă Medievală Sighişoara 2008) a avut printre participanţi artişti de excepţie, fie că este vorba despre teatru, muzică, dans, animaţie, poezie sau pictură (au fost prezente în festival şi o serie de expoziţii, conferinţe etc.), dar şi persoane care nu ar fi avut ce căuta acolo. Ne-am bucurat la concertul de chitară clasică al lui IULIAN ANGHEL din Ploieşti, la concertul de muzică veche al Cristinei Arustei, am aplaudat spectacolul stegarilor Il Mastrogiurato (Lanciano, Italia) şi am urmărit cu interes Duetele Shakespeariene ale Roxanei Colceag. Pe de altă parte, ne delimităm de ..." (Observator Cultural, "Măştile Sighişoarei", Mihai Plămădeală,  nr. 435, 7-13 august 2008). Un an mai târziu, Iulian avea să răspundă invitaţiei de a evolua în Nomen Est Omen, la recomandarea prietenului, colegului şi colaboratorului comun, chitaristul Dragoş Dobre. Menţionarea sa (de către Mihai) în Observator Cultural a fost "descoperită" de-abia în 2010.

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Pe aici nu se trece! (foto: Anca Dobre) 

Filă de jurnal: Septembrie 2011, Feldioara. Cavalerii Bogdan Bălăşcău al Ţării Bârsei şi Ioan de Siebenburgen, Paladin de Terra Medies, s-au întâlnit sub zidurile Marienburg-ulul (braşovean) cu muzicienii Nomen Est Omen, Mihai Plămădeală, Adelina Grosu şi Iulian Anghel. Un imaginar “detector de medieval” ar fi indicat activitate intensă; acul ar fi depăşit scala, iar dacă modelul n-ar fi avut scală, evident că display-ul s-ar fi blocat în poziţa “aprins”. Dezvoltând ideea “If History”, cu (fix) 800 de ani în urmă, când au venit în Transilvania, Cavalerii Teutoni trebuie să fi trecut pe nicăieri altundeva decât pe poteca unde s-au întâlnit “medievalii” menţionaţi mai sus, singura cale spre actualele ruine ale cetăţii construite între 1211-1225. Încălcarea interdicţiei de a ridica ziduri de piatră i-a costat pe cavalerii de odinioară plecarea, cu suspendarea de rigoare a privilegiilor, iar pe localnici, problemele cu pecenegii. Dacă cei cinci ar fi blocat calea de acces în secolul al XIII-lea, teutonii nu ar mai fi avut cum să plece iar istoria locului ar fi fost cu totul alta, asta dacă nu ar fi reuşit să străpungă lanţul uman din calea lor.