Povestea fetelor din Sighişoara

Let's get together before we get much older (foto: Mihai Plămădeală)

Cele şase frumoase fete care au intrat în obiectivul Nomen Est Omen, în fapt al camerei foto cu care face poze formaţia, au fost surprinse în cea de-a doua zi a Festivalului Sighişoara Medievală 2014. Singura certitudine pe care o avem este că în momentul imortalizării lor, distinsele domniţe tocmai se pregăteau să pornească în paradă, respectiv aşteptau ca aceasta să se pună în mişcare. Adevăratele întrebări care pot fi formulate ţin însă de cu totul alte coordonate. Fiecare dintre ele îşi are, cu siguranţă, povestea sa.

Paradă în Sibiu

23 august 2013, defilare (foto: Lucian Constantin)

"Parada Festivalului Cetăţi Transilvane reprezintă ceva deosebit în România şi chiar în Europa. Traseul cortegiului este de cam doi kilometri, prin întreg centrul istoric, cu plecare de la Turnul Dulgherilor, până în frumoasa şi unica Piaţă Mare a Hermannstadt-ului de odinioară, a Sibiului de astăzi. Pe traseu sunt mii, chiar zeci de mii de oameni, numeroşi dintre aceştia turişti, nu puţini dintre ei veniţi din cele patru zări ale continentului. Cu toţii întâmpină în urale participanţii, care prestează din mers, fie că este vorba despre muzică, jonglerie, dans, interpretare de personaje, lupte artizanale, chiar suflat de flăcări. Sute de mii de flash-uri fotografice atestă capturarea unor poze dintre care cele mai multe au devenit deja clasice în comunitatea Facebook. Aceasta este cea mai puternică reclamă pentru un oraş care a înţeles să iasă la înaintare cu situl său medieval, în cazul nostru gotic, constituit deopotrivă în inimă şi efigie a municipiului." (Mihai Plămădeală - Observator Cultural, "Povestea Cetăţilor Transilvane merge mai departe", nr 688, 29 august 2013) 

Trupa de fete

Fete frumoase / feţe luminoase (foto:Mihai Plămădeală)

Ediţia 2012 a Festivalului Medieval de la Sighişoara va rămâne în memoria Nomen Est Omen prin întâlnirea en passant cu nu mai puţin decât patru fete, actriţe, a căror frumuseţe poate concura doar cu tinereţea şi talentul lor. Întâlnirea s-a produs sub unul dintre turnurile cetăţii, în prima zi a manifestării, înainte de paradă şi de primele concerte sau spectacole. Dacă ar fi să dăm un titlu momentului citat, cu siguranţă acesta ar fi Carpe Diem, dar nu o vom face. Evenimentul, unic şi irepetabil va fi păstrat în conştiinţa semnatarului fără un nume special.

The Soft Parade

Grafic, Lyra, Terpsichore & Nomen Est Omen în aşteptarea paradei (foto: Marius Klimowicz) 

The Soft Parade este titlul celui de-al patrulea LP de studio al formaţiei Doors. Albumul a fost şi este contestat de fanii trupei pe motiv că aranjamentele muzicale sunt prea “sofisticate”, că Morrison este prea puţin prezent, că versurile sunt neinspirate şi aşa mai departe. Prin următoarele albume, Morrison Hotel şi L.A. Woman, Jim & Co aveau să se întoarcă la formule mai puţin elaborate şi în acelaşi timp (mult) mai spectaculoase, evident şi mai inspirate. În cadrul Festivalului Medieval Sighişoara 2010, parada de deschidere, desfăşurată pe fondul muzical al pieselor Schiarazula Marazula şi Skudrinka, a marcat întoarcerea (deloc soft a) manifestării la ceea fusese aceasta odinioară. Nomen Est Omen, Grafic, Terpsichore, Lyra şi Trabucos (din Portugalia), alături de douăsprezece ordine de cavaleri au alungat spiritul de bazar şi de cenaclu de pe străzile vechii cetăţi gotice. Şi pentru că am pornit de la Doors, componenta şamanică a avut un puternic efect taumaturgic asupra rănilor pe care le suferise festivalul. Amintim că a fost ultima paradă a Graficului, transformat anul următor în Lupus Dacus.

Lumină în amurg

Nomen Est Omen şi Cimpoierii din Transilvania (foto: Victor Velculescu)

În acea după amiază de august târziu, paginile romanului Lumină în amurg, scris de Xavier de Montepin, păreau că tocmai fuzionează cu cele din Sibiul gotic al lui Hermann Fabini. Soarele avea să apună în  mai puţin de o oră, dând startul paradei la ediţia 2011 a Festivalului Cetăţi Transilvane. Nomen Est Omen s-a întâlnit “pe stabilimente” cu Cimpoierii din Transilvania, cu care au plănuit o reuniune “la ceas târziu”, pe terasa hotelului la care se cazaseră ambele formaţii. Cu aceeaşi ocazie s-a convenit că oricine este binevenit, de la orice trupă de muzică, teatru sau animaţie, cu menţiunea facultativă ca cei prezenţi să consume, în ceea ce priveşte băutura, doar ceai, cafea, apă plată, sucuri (cu sau fără acid) ori alcool. Lapte de capră, din Mărginimea Sibiului, doar a doua zi dimineaţă.

După paradă

Ce se vede din afară, înăuntru nu se vede (foto: Victor Velculescu) 

După paradă, mulţi viteji se arată … Parada Festivalului Cetăţi Transilvane din Sibiu a fost în 2010 şi 2011 impresionantă. Este un sentiment fantastic să defilezi în faţa unui larg public de (zeci de) mii de persoane, pe un traseu central care măsoară trei – patru km, pentru a fi prezentat  pe scena din Piaţa Mare, în calitatea şi demnitatea de participant / artist interpret. Nomen, ca şi alte formaţii, ansambluri, ordine de cavaleri, teatre, a fost fotografiat(ă) de o mulţime de camere, mai mult sau mai puţin profesionale, telefoane ori săpuniere (după cum le zice un băiat mai mare). La final, când petrecerea s-a spart, am făcut şi noi o poză pentru sufletele noastre, pentru a ne avea în propria colecţie dar şi să aflăm cum am arătat în seara respectivă. “Ce se vede din afară, înăuntru nu se vede”, după cum spunea (printr-un cântec din 1989) Dorian Radu (un prieten de-al nostru pe care nu credem că-l ştiţi).