Reenactment

Sibiu sotto assedio (foto: Laurenţiu Fratoştiţeanu)

Grupurile de reconstituire istorică aduc în atenţia publicului contemporan momente sau perioade de mult apuse, într-o manieră care presupune deopotrivă educaţia şi entertaninment-ul. Traducerea în limba română a sintagmei Historical Reenactment Groups nu atrage atenţia în mod special asupra acestei categorii de preocupări, motiv pentru care membrii fondatori  aleg cu predilecţie denumiri alternative, cele mai multe astfel de asocieri fiind înregistrate în România ca ordine de cavaleri. Nobilii cavaleri şi domniţele lor, împreună cu întreaga lume construită în jurul lor, trăiesc până la un anumit punct în perspectivă istorică, dincolo de coordonatele stricte ale spectacolelor sau demonstraţiilor susţinute. Aflate la graniţa dintre amatorism şi profesionism, grupurile amintite încântă şi aprind imaginaţia publicului de pretudindeni. Sibiul este o gazdă perfectă pentru acest gen de manifestare, în special în zilele festivalului Cetăţi Transilvane, susţinut de Nomen Est Omen prin participarea la zece ediţii consecutive. 

Patul lui Procust

Pseudotortură (foto: Mihai Plămădeală)

Execuţiile şi tortura au reprezentat de-a lungul timpurilor evenimente bine primite, chiar savurate de cei aflaţi în public. Din spectacolele ordinelor de cavaleri nu puteau lipsi astfel de scenete, care sunt în continuare aplaudate, în ciuda puternicei componente butaforice. Oamenii care vin la festivaluri medievale nu scapă nici o ocazie de a experimenta postura de victimă artizanală, astfel încât mai mereu este coadă la ghilotină şi la diverse alte instrumente ale morţii şi chinurilor, ce nu implică riscuri pentru participanţi(i moderni).

Festival medieval la Sibiu

Cavalcadă în Sibiu (foto: Laurenţiu Fratoştiţeanu)

În august 2008, cetatea transilvană Sibiu a rezistat atacului ecvestru demonstrativ, desfăşurat “strategic” la ora amiezei în a doua zi a festivalului medieval, de către un grup de distinşi cavaleri - adevăraţi luptători. Cavalcada, care a fost magnifică, a lăsat o puternică impresie cinstitei adunări din Piaţa Mare, teatrul desfăşurării de forţe. Până la concertul Nomen Est Omen, care urma să aibă loc ceva mai târziu, membrii formaţiei au participat şi ei în mod inactiv la spectacolul amintit, în calitate de privitori. Ulterior, pe terasa restaurantului “Bufniţa”, în timpul confruntării cu diverse rulade sibiene şi alte minunăţii greu de descris prin simple cuvinte, de la o masă alăturată, un necunoscut încerca să le transmită fetelor de lângă el emoţia pe care o trăise el în timpul asaltului pomenit, prin versurile de mare fineţe: “I-auzi caii nechezând / Rap, rap, rap şi zâng, zâng, zâng”. Tinerele au râs moderat, iar noi am plecat spre Piaţa Mică unde se zvonise că urma să înceapă spectacolul fachirului Coco.  

Corte dei Miracoli

Nomen Est Omen la Curtea Miracolelor (foto: Florin Mărginean)

Unul dintre turneele medievale ale formaţiei Nomen Est Omen din anul 2009 a presupus concerte în ambianţa unor castele lipsite de fonduri pentru restaurare şi întreţinere, evident susţinute cu speranţa vie a sensibilizării opiniei publice în general şi a factorilor de decizie în particular.  Reprezentanţi ai acestora din urmă mai degrabă nu au fost, în schimb oamenii de la faţa locului, cei mai mulţi localnici, au empatizat în adâncul sufletelor lor cu muzica pe care au auzit-o. Deşi îşi însoţesc bucuriile şi tristeţile cu alte cântece decât cele medievale şi renascentiste, sătenii, paznicii, oamenii “de la tehnic”, copii orfelinatelor sau pacienţii sanatoriilor din proximitate, cu toţii au evocat la finele concertelor, poveşti cu domniţe, cavaleri, nobili, dueluri şi baluri, cunoscute în principiu din surse TV. Preţ de câteva ore, curţile de odinioară s-au întors la viaţă, prin miracolul unei muzici al cărei farmec nu s-a estompat odată cu trecerea veacurilor, precum castelele ce îşi chemau odinioară, din patru zări, menestreii. 

The Gladius Day - Ziua cu Gladius Dei

Carpe Diem (foto: Laurenţiu Fratoştiţeanu) 

Nomen Est Omen i-a întâlnit pe (cei din Ordinul Cavalerilor) Gladius Dei pentru prima oară lângă Biserica din Deal de la Sighişoara, în 2008, în timpul unei şedinţe foto. Era una dintre primele lor apariţii publice de anvergură (grupul fiind constituit cu circa doi ani înainte). În urma joncţiunii amintite, Nomen Est Mihai avea să redacteze şi să publice în Observator Cultural, nr. 435 din august 2008, în articolul intitulat “Măştile Sighişoarei”, un paragraf despre Gladius. Revenind lângă Biserica din Deal, dincolo de frumuseţea nemărginită a fetelor şi de curajul debordant al băieţilor, se simţea în aer vibraţia pozitivă a începutului de drum. Cavalerii şi domniţele de pe malurile Cibinului aveau să parcurgă rapid treptele iniţierii, ajungând în scurt timp un ordin important pe scena aşa-zis medievală din România. În momentul scrierii acestor rânduri este de neconceput o configuraţie onorabilă de festival în spaţiul carpato – dunăreano - pontic fără luptele, armele, farmecele (feminine) şi focurile lor. Nomen consideră retroactiv că acea zi a fost “ziua Gladius”.

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Pe aici nu se trece! (foto: Anca Dobre) 

Filă de jurnal: Septembrie 2011, Feldioara. Cavalerii Bogdan Bălăşcău al Ţării Bârsei şi Ioan de Siebenburgen, Paladin de Terra Medies, s-au întâlnit sub zidurile Marienburg-ulul (braşovean) cu muzicienii Nomen Est Omen, Mihai Plămădeală, Adelina Grosu şi Iulian Anghel. Un imaginar “detector de medieval” ar fi indicat activitate intensă; acul ar fi depăşit scala, iar dacă modelul n-ar fi avut scală, evident că display-ul s-ar fi blocat în poziţa “aprins”. Dezvoltând ideea “If History”, cu (fix) 800 de ani în urmă, când au venit în Transilvania, Cavalerii Teutoni trebuie să fi trecut pe nicăieri altundeva decât pe poteca unde s-au întâlnit “medievalii” menţionaţi mai sus, singura cale spre actualele ruine ale cetăţii construite între 1211-1225. Încălcarea interdicţiei de a ridica ziduri de piatră i-a costat pe cavalerii de odinioară plecarea, cu suspendarea de rigoare a privilegiilor, iar pe localnici, problemele cu pecenegii. Dacă cei cinci ar fi blocat calea de acces în secolul al XIII-lea, teutonii nu ar mai fi avut cum să plece iar istoria locului ar fi fost cu totul alta, asta dacă nu ar fi reuşit să străpungă lanţul uman din calea lor.

Sighişoara Strikes Again

Cavalerul Nicola de Severin (foto: Mihai Plămădeală) 

În vara anului 2011, Nomen Est Omen a venit în Cetatea Sighişoarei pentru realizarea unui clip cu piesa Packington’s Pound. La faţa locului formaţia l-a întâlnit pe vechiul şi bunul prieten, Cavalerul Nicola de Severin, care a fost solicitat să apară câteva secunde într-un cadru cu trupa, în dreptul Bisericii Mănăstirii Dominicane, filmat de pe platforma Turnului cu Ceas, de către (însuşi) amicul Victor Velculescu, din perspectivă aeriană. "Dublele" au ieşit bine, atâta doar că armura lui Nicola şi costumele muzicienilor proveneau din perioade istorice diferite. Un mic detaliu care a scăpat, dar lucrurile nu sunt atât de grave precum par: postmodernismul va oferi cu siguranţă, la un moment dat, soluţia de a se folosi materialul, în context artistic. Până atunci, Nomen Est Mihai a publicat în Observator Cultural, nr. 586, din august 2011, o poză cu nobilul cavaler.