Tabară Medievală

Serious men, in the key of  Ethan & Joel Coen (foto: Anca Dobre)

Dacă primele ediţii ale Festivalului Medieval de la Sighişoara erau privite deopotrivă ca ceva exotic, undergtound şi post-hippie, după 2000 lucrurile au luat o cu totul altă direcţie. Numeroase oraşe şi localităţi care au fortificaţii, sunt atestate în documente istorice sau pur şi simplu, pot accesa la sursele de finanţare corespunzătoare, organizează evenimente cu caracter medieval. Numărul taberelor de profil adresate copiilor îl depăşeşte însă cu mult pe cel al festivalurilor. Ofertele de echipament  adresate celor mici şi celor mari, ne referim la ordinele de cavaleri, sunt extrem de diversificate: corturi, costume, veselă, butaforii, arme şi armuri artizanale. Pentru ca o tabără sau un act de reconstituire istorică să reuşescă, este nevoie de organizatori şi coordonatori pe măsura pretenţiilor emise. Lupus Marcel Dacus şi Nomen Est Mihai Omen sunt doi dintre cei care aduc (live) muzica Evului Mediu în astfel de proiecte.

Linie medievalǎ

Cercul încrederii (foto: Anca Dobre)

Denumite în Statele Unite Renaissance Fairs, festivalurile medievale din Europa, indiferent de titulatura lor exactǎ, merg într-o mai mare mǎsurǎ pe ideea reconstituirii istorice decȃt omologele lor de peste ocean. În lipsa vestigiilor autentice, acestea din urmǎ cautǎ mai degrabǎ refacerea atmosferei decȃt punctarea legǎturii cu vremurile invocate. Desigur, totul se desfǎşoarǎ sub egida divertismentului, indiferent de continent. Festivalul de la Sighişoara a debutat pe coordonate post hippie, a tins a se transforma la un  moment dat în festival de folk sau rock, pentru ca, odatǎ cu 2010, sǎ-şi caute identitatea sub egida spectacolului. Regia show-urilor tematice a presupus adunǎrile festive ale participanţilor în Piaţa Mare, defilǎrile sau demonstraţiile în cascadǎ, ca preview al celor ce urmeazǎ a se întȃmpla. În fine, ceea ce pare linie în poza corespunzǎtoare acestor rȃnduri, de la ediţia 2014, este de fapt parte a unui cerc (cu raza mare) de la un astfel de gathering medieval.   

Hair

After the Age of Aquarius (foto: Mihai Plămădeală)

Produs în 1979, filmul Hair, readucea cumva în actualitate, la mai bine de un deceniu de la revoluţia socială & sexuală, ideile hippie ale anilor '60. Astăzi, cu aproape jumătate de veac după lansarea marelui hit al lui Scott McKenzie, fără vreo legătură directă cu Gerome Ragni, James Rado sau Milos Forman, asocierea părului cu împletirea şi cu florile continuă să funcţioneze. Imaginea corespunzătoare acestor rânduri a fost surprinsă în vara anului 2014, la Sighişoara, în timpul festivalului medieval găzduit de frumoasa cetate. Fata cu "codiţa" avea să danseze câteva minute mai târziu pe piesa Green Sleeves, interpretată de Nomen Est Omen. 

Nomen Est Anca şi Zvetin Chigot

Zvetin Apostolov i Anca Dobre (foto: Ivanov, Petrov i Sidorov)

"Grupul Chigot (Varna, Bulgaria) se ocupă de aproape toate aspectele vieţii medievale, începînd cu gătitul şi dormitul în aer liber şi pînă la recrearea unor arme şi armuri, cît se poate de asemănătoare cu originalele. Reconstituim, printre altele, bătălia de la Varna, care a avut loc în 1444, între armatele Ungariei şi Poloniei, sub conducerea lui Vladislav al III-lea şi a lui Iancu Corvin de Hunedoara, şi armata otomană, pierdută din păcate în favoarea Imperiului Otoman exact în faţa a ceea ce astăzi este oraşul Varna. Referindu-mă la frumosul festival de la Sighişoara, în primul rînd, cetatea este impresionantă, bine păstrată şi deosebit de spectaculoasă din punctul meu de vedere, deoarece în Bulgaria nu avem o astfel de arhitectură, tot ce vedem aici fiind diferit şi nou pentru noi." 
Zvetin Apostolov (Chigot) în Observator Cultural, "A fost sau nu a fost?", Mihai Plămădeală, nr. 634, iulie 2012 

"Sighişoara are mai multe festivaluri, de blues, rock, folk sau ale tradiţiilor, şi este bine ca fiecare dintre ele să-şi aducă propriul public. A le pune laolaltă înseamnă să conduci manifestarea spre prăbuşire şi non-comunicare, ca în cazul Turnului Babel. Din fericire pentru România şi oraşul-cetate de pe malurile Târnavei, aici există un potenţial turistic uriaş. Este bine să se păstreze specificul istoric al zonei. A dărîma ceea ce ai pentru a încerca să construieşti altceva înseamnă timp şi energie irosite, ca dealtfel şi risc inutil. Înţelepciunea şi coerenţa reprezintă marele cîştig al ediţiei din 2010 (a Festivalului Sighişoara Medievală). Pentru a culege roade, trebuie să mai şi cultivi." 
Anca Dobre (Nomen Est Omen) în Observator Cultural, " Sighişoara Medievală 2010: poate cea mai reuşită ediţie", Mihai Plămădeală, nr. 535, iulie 2010

Legende medievale ale toamnei

Adrian, Klaus, Mihai, Laurenţiu şi Cristina în toamna anului 2001 (foto: Tizio Sempronio)

Între anii 2000 şi 2002, chitaristul de atunci al formaţiei Nomen Est Omen, Laurenţiu, a colindat mările şi oceanele lumii într-un proiect individual paralel. În acest răstimp, trupa a apelat la trei muzicieni de top, cu puternică experienţă profesională şi carieră ascendentă, care au evoluat în NEO ca invitaţi: Tiberiu, Catălin şi Claudiu. Acesta din urmă nu este nimeni altul decât sibianul Klaus de la Aeternum, care şi-a desfăşurat pe parcursul colaborării activitatea în mod normal cu trupa lui. Aşadar, Claudiu Klaus Conţiu nu a făcut niciodată parte din Nomen Est Omen, aşa cum Mihai Plămădeală, care a fost invitat la rândul său în Aeternum, nu a făcut niciodată parte din această mai nou înfiinţată formaţie. Cele două brand-uri s-au reunit doar cu ocazia unor jam session-uri susţinute la festivalurile medievale de la Sighişoara şi Sibiu.

Nomen Est Omen / Cetăţi Transilvane

A fost Lazăre, a fost! (foto:Kari Nordmann) 

Festivalul Cetăţi Transilvane din Sibiu este un reper al mişcării pe care o vom numi, în contextul dat, medievale, din România. De-a lungul timpului, al celor XIII ediţii desfăşurate până în momentul rândurilor de faţă, festivalul a fost o adevărată platformă pentru numeroase formaţii, grupuri şi echipe artistice, una dintre acestea fiind NomenEst Omen. O poză din 2003 îi înfăţişează pe Cristian Lazăr, Gabriel Bălaşa, Adrian Nastac, Doina Stan, Adam Siminiceanu şi Mihai Plămădeală, în curtea Bisericii Evanghelice. Zece ani mai târziu, în 2013, respectiva fotografie a ieşit parcă singură la iveală, în timpul reorganizării arhivei, de fapt a mutării sale în alt spaţiu. Pentru a intra pe tărâmul unor raţionamente profunde, afirmăm, evident în glumă, că trecerea timpului nu poate fi oprită, dar poate fi marcată.

Industrial Medieval Music

Part of the assembly line (foto: Mihai Plămădeală) 

Organizarea unor festivaluri medievale în spaţii industriale reprezintă fără nici un echivoc o abordare post-postmodernistă a problemei. Ideea poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât normele internaţionale presupun purtarea căştii de protecţie atât pentru public cât şi pentru participanţi, pe întreaga durată a manifestărilor. La Rosie the Riveter Festival organizat în Pickle Factory, Ana & Anca de la Grafic, Lupus Dacus, Terpsichore şi Nomen Est Omen au aşteptat pe scenă mai bine de o oră aprobarea necesară pentru a-şi putea purta pălăriile roundlet în concert, discutând între timp despre energia verde, la unul - două pahare de limonadă.

Contele Zeppelin vs. Contele Dracula

De gustibus et coloribus, non disputandum (foto: Anca Dobre)

Pentru ediţia din 2013 a Festivalului Medieval de la Sighişoara, Nomen Est Omen a ales drept mijloc de transport "balonul", mai precis dirijabilul, un model LZ 127 Graf Zeppelin, folosit încă din 1930 pentru curse transatlantice. Drumul va dura aproape şapte săptămâni, cu escale în Vama Veche, Ardud (Satu Mare), Gărâna, Paris, Delta Dunării (Sfântu Gheorghe) şi Veneţia - puncte în calendarul de vacanţă & turnee muzicale pentru cei în cauză. Îmbarcarea s-a făcut în Bucureşti, pe strada Niculae Ionescu nr. 11, iar aterizarea este prevăzută în Piaţa Mare, pe 26 iulie, în proximitatea casei Vlad Dracul, desigur, dacă vremea va fi favorabilă şi nu va fi nici o ţeapă în festival.

Culoarea bucuriei de a trăi

Best tip for face painting (foto: Mihai Plămădeală)

Încă din vremuri străvechi, oamenii au recurs la ceea ce ulterior avea să se numească body painting. Motivele ar fi de ordin totemic, religios, militar, dar putem lua în consideraţie şi semnul de apartenenţă la un grup sau, extrem de prozaic, camuflajul. Surse arheologice credibile susţin că însuşi Omul de Neanderthal a practicat acest tip de intervenţie asupra corpului. Deşi cultura occidentală a pierdut obiceiul odată cu prăbuşirea aristocraţiei franceze, face painting-ul a revenit în forţă în anii de glorie ai mişcării Flower Power. Dacă admitem ideea că festivalurile medievale şi de reenactment ale ultimelor decenii sunt într-o oarecare măsură reflexe post hippie, putem căuta relaţii între florile ori simbolurile pacifiste ale anilor '60 şi  modelele gotice, preferate astăzi. Arhiva Nomen Est Omen conţine un important lot de astfel de fotografii, care îşi aşteaptă doctoranzii în antropologie.

Fată cu glob

Softly Spoken Magic Spell (foto: Mihai Plămădeală)

Globul magic însumează deopotrivă energia formei sferice, considerată încă din Antichitate perfectă şi pe cea a cristalului din care este făcut, ceea ce înseamnă armonie cu universul, legături empatice, clarviziune. Desigur, este nevoie şi de o vrajă puternică pentru a determina spiritul corespunzător preţiosului obiect să dezvăluie cum stau cu adevărat lucrurile, cine & în ce fel ne vorbeşte pe la spate, care sunt numerele câştigătoare la loteria de săptămâna viitoare şi aşa mai departe. În schimbul tuturor acestor (im)posibile privilegii ontologice, preferăm "show-ul cu glob" susţinut de frumoasa actriţă întâlnită de Nomen Est Omen într-o piaţetă din Sibiu, la una dintre acele prime zece ediţii reuşite ale festivalului medieval din cetatea transilvană. Dacă cineva ar fi avut curiozitatea şi algoritmul de a calcula energia pozitivă a fetei din după-amiaza respectivă, cu siguranţă aceasta ar fi fost echivalentă cu explozia a cel puţin 100 megatone de trinitrotoluen.

Das Model



Prezentare de modă Crux Alba (foto: Mihai Plămădeală)

Nimic din ceea ce va urma nu are legătură cu celebra piesă Kraftwerk, Das Model, compusă de Ralf Hütter şi Karl Bartos, împreună cu Emil Schult (text). În anii de glorie ai rococo-ului, unul dintre cele mai decoltate favoruri erotice care i se puteau face unui bărbat de către o femeie, în context social ludic, era ca aceasta să-i arate, graţie infinitei sale generozităţi, glezna. Ordinul Cavalerilor Crux Alba a făcut o prezentare de costum(e) la festivalul medieval din  Sighişoara 2012, în care frumoasele fete ale grupului nu s-au sfiit a se dezveli până aproape de genunchi. Formaţia Nomen Est Omen, care a participat la respectivul spectacol (ca parte din public), poate certifica faptul că atmosfera a fost foarte încinsă: mercurul termomerelor indica temperaturi de peste 30 de grade Celsius la umbră, într-o cea mai călduroasă vară a secolului.

Ziua Z

Eternul şi fascinantul Ioan (foto: Anca Dobre)

Paladinul (de Terra Medies) Ioan este unul dintre acei puţini oameni a căror simplă prezenţă face ca totul să fie bine. Un festival medieval la care participă prea nobilul cavaler va fi în mod automat reuşit. Secretul său ? Ochii albaştri, inteligenţa sclipitoare, inspiraţia magnifică, vitejia de neegalat, verticalitatea, spiritul pozitiv, capacitatea de muncă şi de sacrificiu, simţul datoriei, tactul pedagogic, simţul umorului. În rest ar mai fi încă o mie de calităţi, pe care nu le vom mai enumera, din lipsă de spaţiu. În schimb îi transmitem complimentele Nomen Est Omen, într-o zi specială (22 august), pe care o vom numi doar aici şi acum Ziua Z.

Vânătoare cu şoim

Şoimul Maltez sau Neamul Şoimăreştilor? (foto: Mihai Plămădeală)

Vânătoare cu şoim este, cel puţin în textul de faţă, titlul unei poezii scrise de Ştefan Augustin Doinaş. În ideea în care The Final Cut poate fi considerat o continuare logică a albumului The Wall (evident, Pink Floyd), Vânătoarea ar fi o replică a Mistreţului cu colţi de argint – poezie mult mai cunoscută a aceluiaşi autor. Când ai ocazia să priveşti (live) un şoim dresat, analogia cu versurile citatului Doinaş este ca şi făcută, desigur, dacă le-ai citit. La unul dintre festivalurile medievale din Transilvania, Nomen Est Omen a participat la paradă alături de câţiva nobili cavaleri (din Levant), care-şi purtau şoimii pe mănuşa de oţel. O singură problemă în legătură cu cele menţionate: trebuie păstrată distanţa de siguranţă faţă de distinsele înaripate, care pot scoate ochii celor aflaţi în proximitate. Nici un pic de ură; doar instinct.

Ciorbă de bolovan

Slow Food la Sighişoara (foto: Mihai Plămădeală)

Pentru a găti ciorbă de bolovan este nevoie de o sursă puternică de foc, de un ceaun mare, apoi de apă proaspătă, evident, de un bolovan pe măsura celor enumerate mai sus, de mirodenii, legume, zarzavaturi & carne, eventual ulei, smântână, zeamă de varză etc. Şablonul reţetei a fost împrumutat din nuvela omonimă a lui Vasile Voiculescu, a cărei idee transcende gastronomicul prin adevărul de necontestat că este mai bine să trăim împreună decât să murim singuri. Dincolo de toate acestea, mâncarea făcută în ceaun are un cu totul alt gust. La Festivalul Medieval de la Sighişoara, la cel de la Sibiu şi cel din Târgu Mureş (pentru a da doar trei exemple), înlocuirea produselor de tip fast food & “minuturi” cu hrana tradiţională este o iniţiativă inspirată. Tocana de viţel, bulzul, ciolanul cu fasole sau mielul cu ştevie, ca să nu mai vorbim despre cotletele de miel cu crustă crocantă (şi piure de cartofi dulci), ciorba de miel bihoreană, pastrama de oaie cu ceapă şi ardei, oaia la proţap sau pulpa de berbec la tavă. Faptul de a mânca sănătos şi bine la un festival medieval deschide orizonturi nebănuite de receptare pentru public şi un apetit sporit pentru lupte artizanale în cazul cavalerilor.

Baladă din 都



Yumika Nozaki şi Liviu Pancu (foto: Mihai Plămădeală)

La Festivalul Medieval din Alba Iulia 2009, printre numeroase alte momente, să spunem greu repetabile, menţionăm asocierea artistică absolut(amente) spontană a Yumicăi Nozaki de la Nomen Est Omen cu regizorul, actorul, nobilul cavaler şi Marele Lup,  Liviu Pancu. În timpul concertului Nomen, Mihai l-a invitat pe scenă, de fapt l-a provocat pe Liviu, pe care l-a observat în public, să recite o baladă despre (crăişorul munţilor), Iancu. Spre surpriza tuturor, Yumika a intervenit cu improvizaţii modale frigiene, rezultatul fiind un adevărat brainstorming, derulat sub semnul inspiraţiei. Trebuie să amintim că Yumika a urmat Conservatorul la Bucureşti, dar acest fapt nu ştirbeşte cu nimic ineditul momentului.

Lumină în amurg

Nomen Est Omen şi Cimpoierii din Transilvania (foto: Victor Velculescu)

În acea după amiază de august târziu, paginile romanului Lumină în amurg, scris de Xavier de Montepin, păreau că tocmai fuzionează cu cele din Sibiul gotic al lui Hermann Fabini. Soarele avea să apună în  mai puţin de o oră, dând startul paradei la ediţia 2011 a Festivalului Cetăţi Transilvane. Nomen Est Omen s-a întâlnit “pe stabilimente” cu Cimpoierii din Transilvania, cu care au plănuit o reuniune “la ceas târziu”, pe terasa hotelului la care se cazaseră ambele formaţii. Cu aceeaşi ocazie s-a convenit că oricine este binevenit, de la orice trupă de muzică, teatru sau animaţie, cu menţiunea facultativă ca cei prezenţi să consume, în ceea ce priveşte băutura, doar ceai, cafea, apă plată, sucuri (cu sau fără acid) ori alcool. Lapte de capră, din Mărginimea Sibiului, doar a doua zi dimineaţă.

Noaptea unei zile grele

I Should Be Sleeping Like A Lord (foto: Victor Velculescu)

Iulie 2011, filă de jurnal: Am ajuns în Sighişoara încă de joi, cu o zi înainte de începerea contractului nostru pentru Festivalul Medieval, care prevedea cinci concerte în trei zile. Ideea, dealtfel ok, era să nu plasăm în aceeaşi zi drumul, cazarea şi primele două “cântări”, atâta doar că toate hotelurile şi pensiunile erau ocupate, iar camerele pentru Nomen Est Omen fuseseră rezervate începând cu ziua următoare. Noaptea de odihnă planificată s-a transformat într-un super-moment de socializare cu prietenii de la Lupus Dacus, care s-au restrâns, punându-ne la dispoziţie una dintre camerele lor. Marcel & Co se aflau deja în cetate, în plină desfăşurare a unui contract mai amplu, ceea ce a însemnat că la întâlnirea noastră, am luat cunoştinţă de o vană transformată în frapieră, plină cu (doze de) bere. După 24 de ore dominate de numeroase evenimente, fie ele întâlniri, paradă, repetiţie sau concerte susţinute, noaptea următoare ne-a rămas în memorie printr-o plimbare labirintică spre locul ideal care ne-ar fi putut oferi atât cafea cât şi ceai negru semioxidat (Oolong), gusturile fiind aici bine conturate.

Festival medieval la Sibiu

Cavalcadă în Sibiu (foto: Laurenţiu Fratoştiţeanu)

În august 2008, cetatea transilvană Sibiu a rezistat atacului ecvestru demonstrativ, desfăşurat “strategic” la ora amiezei în a doua zi a festivalului medieval, de către un grup de distinşi cavaleri - adevăraţi luptători. Cavalcada, care a fost magnifică, a lăsat o puternică impresie cinstitei adunări din Piaţa Mare, teatrul desfăşurării de forţe. Până la concertul Nomen Est Omen, care urma să aibă loc ceva mai târziu, membrii formaţiei au participat şi ei în mod inactiv la spectacolul amintit, în calitate de privitori. Ulterior, pe terasa restaurantului “Bufniţa”, în timpul confruntării cu diverse rulade sibiene şi alte minunăţii greu de descris prin simple cuvinte, de la o masă alăturată, un necunoscut încerca să le transmită fetelor de lângă el emoţia pe care o trăise el în timpul asaltului pomenit, prin versurile de mare fineţe: “I-auzi caii nechezând / Rap, rap, rap şi zâng, zâng, zâng”. Tinerele au râs moderat, iar noi am plecat spre Piaţa Mică unde se zvonise că urma să înceapă spectacolul fachirului Coco.  

Misterele Sighişoarei

Liviu Pancu & Mihai Plămădeală în Camera Secretelor (foto: Anca Dobre)

Despre fiecare castel, cetate ori sit medieval se spune că ar ascunde pe undeva o comoară sau o cramă nedescoperită. Povestea este menită să stimuleze interesul vizitatorului pentru respectivele vestigii, dar câteodată investigaţiile arheologice confirmă legenda. Potrivit mitului, Sighişoara ar putea ascunde neiniţiaţilor un spaţiu al său, cel puţin pe măsura camerei secretelor de la Hogwarts, celebra şcoală din cartea şi filmul Harry Potter. Nu avem de unde să ştim dacă există vreo astfel de cameră, dar secrete cu siguranţă există, cel puţin în relaţie cu Festivalul Medieval pe care îl găzduieşte anual frumosul oraş de pe malul Târnavei. O serie de nobili cavaleri şi distinse domniţe discutau în 2011 că Liviu Pancu şi Mihai Plămădeală s-ar fi întâlnit într-o cârciumă ascunsă, unde ar fi discutat despre Nomen Est Omen, Lupus Dacus, Planxty Burke, Terpsichore, Corvus Corax şi cine ştie câte altele. Informaţia nu este însă verificabilă din trei surse distincte.