Cum vă place (As You Like It)

And therefore take the present time (foto: Sandu Ardelean)

La baza muzicii elisabetane se află ritmul constant şi polifonia, elemente care odată cu trecerea timpului aveau să se metamorfozeze în forme muzicale (mai) complexe. Cântecele erau compuse pe patru sau cinci linii melodice, care se întreţeseau într-un mod similar cu cel din muzica barocă. Caracteristica principală este încercarea de surprindere a stării de spirit şi a emoţiei momentului. În secolul al XVI-lea, muzica urma cinci direcţii principale: avem muzica sacră, de curte, populară, stradală şi de teatru. Nomen Est Mihai şi Lupus Marcel au readus pe străzile din Saxoburgum, precum menestrelii de odinioară, o serie de piese care îi încântau pe contemporanii lui Henry, ai Elizabeth-ei, pe spectatorii lui Shakespeare, Morley sau Dowland. După nota luată pe blockflote şi bătaia de tobă care urmează să vină în momentul în care a fost făcută poza, piesa interpretată ar putea fi Green Sleeves, In Spring Time sau The Kynges Balade.

Just a Perfect Day

Mihai Plămădeală, Caius Hera, Cristi Lazăr (foto: Anca Dobre)

Filă de jurnal:  septembrie 2007. Dacă am fi fost în cântecul lui Lou Reed, Caius, Cristi şi cu mine, ar fi trebuit să bem sangria pentru ca apoi, la lăsarea serii, să ne întoarcem acasă. Ziua noastră "perfectă" a arătat însă altfel: ne-am întâlnit în parc, unde, pentru că aveam la noi o vihuela, un blockflote şi nişte "clopoţei", am citit împreună partiturile renascentiste care însoţeau citatele instrumente. Ceva mai târziu, am băut "cafeaua cea de toate dupa-amiezile" şi am pornit (împreună cu Anca de la Nomen Est Omen) spre Ateneu, la concertul susţinut de Jordi Savall în cadrul Festivalului George Enescu.

Cine ridică sabia ...

Cu gândul la Damocles (foto: Mihai Plămădeală)

Se spune că cine ridică sabia, de sabie va muri. Desigur sensul este figurat; nu ne facem nici o problemă în privinţa faptului că cititorul a conştientizat din primul moment gluma noastră, respectiv că a luat în consideraţie jocul ludic prin care propunem o interpretare ad literam a proverbului. Ce ne interesează în rîndurile de faţă sunt săbiile, adevărate bijuterii ale scrimei artizanale, în care nimeni nu este şi nu trebuie să fie rănit. Alături de acestea, multe – multe alte arme şi-au avut şi îşi au oamenii curajoşi şi îndemânatici care să le mânuiască. Chiar dacă “armele” Nomen Est Omen sunt blockflote-ul, chitara, flautul, vioara, percuţia şi vocea, o fotografie cu arme şi cavaleri în exerciţiul funcţiunii, realizată cu ocazia vreunui festival, este întotdeauna binevenită în albumul formaţiei.