 |
| And therefore take the present time (foto: Sandu
Ardelean) |
La baza muzicii elisabetane se află
ritmul constant şi polifonia, elemente care odată cu trecerea timpului aveau să
se metamorfozeze în forme muzicale (mai) complexe. Cântecele erau compuse pe
patru sau cinci linii melodice, care se întreţeseau într-un mod similar cu cel
din muzica barocă. Caracteristica principală este încercarea de surprindere a
stării de spirit şi a emoţiei momentului. În secolul al XVI-lea, muzica urma
cinci direcţii principale: avem muzica sacră, de curte, populară, stradală şi de
teatru. Nomen Est Mihai şi Lupus Marcel au readus pe străzile din Saxoburgum,
precum menestrelii de odinioară, o serie de piese care îi încântau pe contemporanii
lui Henry, ai Elizabeth-ei, pe spectatorii lui Shakespeare, Morley sau Dowland.
După nota luată pe blockflote şi bătaia de tobă care urmează să vină în
momentul în care a fost făcută poza, piesa interpretată ar putea fi Green Sleeves, In Spring Time sau The Kynges Balade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu