Bisericile fortificate din sudul Transilvaniei

Sunlight bled upon the silence (foto: Mihai Plămădeală)

Zidul de incintă din jurul bazilicii romanice Michelsberg din Cisnădioara este prevăzut cu un turn de vest şi unul de poartă, cu drum de strajă zidit şi creneluri. Pe platforma dealului unde a fost construit ansamblul erau aduşi în permanenţă bolovani, folosiţi la nevoie în scopuri defensive. Există şi o legendă a locului care spune că fiecare fecior trebuia să care în cetate o piatră cȃt mai voluminoasă înainte de nuntă, pentru a îşi demonstra puterea. Turneul Nomen Est Omen prin bisericile fortificate din sudul Transilvaniei a presupus şi un concert la Cisnădioara. Ajunşi în ultima clipă la locul faptei, simultan cu autocarul publicului, alcătuit din medicii cardiologi care susţineau, ca apendix cultural al unui congres, evenimentul, membrii trupei au trebuit să care în mare grabă, preţ de un deal interminabil, nu bolovani, ci costume, pupitre şi instrumente muzicale. Poza care le surprinde pe Anca şi Tania odihnindu-se pe pragul edificiului de secol XIII, indică faptul că pentru o viaţă sănătoasă trebuie să practicăm mişcarea, minimum 15 minute pe zi.    

Truverii secolului XXI

Mamma la Rondinella (foto: Mihai Plămădeală)

Truverii acoperă prin show-urile lor o zonă pe cȃt de interesantă, pe atȃt de cuprinzătoare, de la muzică, trecȃnd prin commedia dell'arte, pȃnă la teatru, în orice ordine doreşte cititorul. În măsura în care nu a fost pe scenă cu Nomen Est Omen, semnatarul l-a aplaudat pe Mihai Serghei Todor, iniţial într-o serie de one man show-uri, ulterior de concerte susţinute cu Truverii, pe parcursul a mai bine de douăzeci de ediţii ale Festivalului Medieval Sighişoara. Indiferent dacă abordează repertoriul medieval, renascentist sau tradiţional, susnumita trupă aduce în acest început de mileniu trei, parfumul unor epoci de mult apuse.

Crǎciun Medieval, versiune gastronomicǎ

Gustul omului este mare boier - proverb (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Anumite lucruri nu se vor schimba niciodatǎ, unul dintre acestea fiind ciolanul afumat cu fasole, combinaţie gastronomicǎ asociatǎ în Europa Centralǎ şi de Est cu sǎrbǎtorile de iarnǎ, fel de mȃncare consumat fǎrǎ îndoialǎ în Evul Mediu cu aceeaşi bucurie ca şi în zilele noastre. Membrii formaţiei Nomen Est Omen au pǎstrat în memorie, în jurnal şi în albumul foto ceea ce reprezintǎ pentru ei însǎşi ideea de fasole cu ciolan. Acţiunea s-a derulat la Sighişoara, la Casa cu Cerb, cu ocazia unui festival numit Crǎciun Medieval. Maestrul bucǎtar, licenţiat în fazan umplut cu fructe coapte şi vitǎ în sos de cafea, a mǎrturist ulterior cǎ pentru o iahnie reuşitǎ “fasolea se spalǎ şi se pune la înmuiat în apă rece în jur de opt ore. Ciolanul afumat, se lasǎ şi el într-un vas mare acoperit cu apă rece cam tot atȃta timp, cu menţiunea cǎ apa trebuie schimbatǎ dupǎ patru ore. Aceste pregătiri trebuie fǎcute seara, pentru ca mȃncarea sǎ poatǎ fi gǎtitǎ a doua zi, odatǎ cu punerea ciolanului la fiert într-un vas mare cu foi de dafin şi cimbru. În paralel, se fierbe fasolea, cȃteva clocote, dupǎ care apa este aruncatǎ şi se completeazǎ cu apă rece, moment în care se adaugǎ un păstârnac întreg, spălat şi răzuit de coajă. Vine apoi rȃndul unui sos preparat separat cu cepe toacate mărunt şi morcovi daţi pe rǎzătoare, amestec călit în ulei încins. Când ceapa devine transparentă, se adaugă roşiile tocate sau bulionul, sarea, după gust, şi piperul. În efemerul moment în care boabele de fasole au fiert pe jumatate se combinǎ cu ciolanul şi se lasǎ sǎ fiarbǎ împreunǎ. Este greu de estimat un anume timp, deoarece întreaga poveste depinde de fasole.” Lucrurile bune necesitǎ timp şi pricepere.

The Power and the Glory

Sic transit gloria mundi (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Turnirul era o competiție  în cursul căreia cavalerii Evului Mediu occidental se întreceau în lupte. Aceste competiții se organizau  în vreme de pace la castele, ca antrenament, în prezența nobililor sau chiar a regilor. Cȃştigǎtorul era nevoit sa-i dǎruiascǎ adversarului armura și calul. Astǎzi, mentalitatea este radical schimbatǎ, în sensul cǎ ideile cavalerismului au apus de mult; dupǎ cum spunea încǎ din 1980 şi Anni-Frid Lyngstad, în cȃntecul omonim al formaţiei ABBA, învingǎtorul ia tot (The Winner Takes it All). Poza corespunzǎtoare acestor rȃnduri a fost capturatǎ în 2013, la un turnir organizat în apropiere de Baia Mare. 

Roşu şi Negru

Doamna de Derville şi doamna de Renal - Cine-i cine? (foto: Mihai Plǎmǎdealǎ)

Costumele purtate la un moment dat de fetele grupului Nosa au determinat asocierea, deloc surprinzǎtoare, cu romanul lui Stendhal, Le Rouge et le Noir, tradus în englezǎ prin The Red and the Black, în italianǎ prin Il rosso e il nero, în spaniolǎ prin Rojo y negro, în polonezǎ prin Czerwone i czarne şi, în fine, în lituanianǎ prin Raudona ir juoda. Extrapolȃnd, mǎştile purtate cu eleganţǎ de aceleaşi nobile dansatoare surprinse în fotografia Nomen Est Omen pot trimite cu gȃndul spre romanul lui Ionel Teodoreanu, Bal mascat, sau, de ce nu, spre emisiunea de divertisment din Romȃnia anilor ’80, Cu mascǎ, fǎrǎ mascǎ. Cel mai interesant lucru ar fi sǎ ştim cine sunt cu adevǎrat fetele din imagine, în afara carnavalurilor şi festivalelor medievale cȃnd nu poartǎ costume ori mǎşti. 

Povestea fetelor din Sighişoara

Let's get together before we get much older (foto: Mihai Plămădeală)

Cele şase frumoase fete care au intrat în obiectivul Nomen Est Omen, în fapt al camerei foto cu care face poze formaţia, au fost surprinse în cea de-a doua zi a Festivalului Sighişoara Medievală 2014. Singura certitudine pe care o avem este că în momentul imortalizării lor, distinsele domniţe tocmai se pregăteau să pornească în paradă, respectiv aşteptau ca aceasta să se pună în mişcare. Adevăratele întrebări care pot fi formulate ţin însă de cu totul alte coordonate. Fiecare dintre ele îşi are, cu siguranţă, povestea sa.

Hair

After the Age of Aquarius (foto: Mihai Plămădeală)

Produs în 1979, filmul Hair, readucea cumva în actualitate, la mai bine de un deceniu de la revoluţia socială & sexuală, ideile hippie ale anilor '60. Astăzi, cu aproape jumătate de veac după lansarea marelui hit al lui Scott McKenzie, fără vreo legătură directă cu Gerome Ragni, James Rado sau Milos Forman, asocierea părului cu împletirea şi cu florile continuă să funcţioneze. Imaginea corespunzătoare acestor rânduri a fost surprinsă în vara anului 2014, la Sighişoara, în timpul festivalului medieval găzduit de frumoasa cetate. Fata cu "codiţa" avea să danseze câteva minute mai târziu pe piesa Green Sleeves, interpretată de Nomen Est Omen. 

Nomen Est Omen între bănci şi televiziuni

Sighişoara, Mediaş, Sibiu sau Braşov? (foto: Anonymous)

O poză recent descoperită în arhivele NEO, în deja celebrul fişier B 49, îi înfăţişează pe Mihai Plămădeală şi pe Laurenţiu Fratoştiţeanu în timpul unei reprize de soundcheck, după toate aparenţele pentru un concert în aer liber. Pe banner-ul din spate apar siglele unei bănci şi ale unui post de televiziune, ambele din România, iar pe monitoare pare să scrie Albiter, brand braşovean. Indiciile se opresc aici, ceea ce înseamnă că în momentul scrierii acestor rânduri nu putem identifica oraşul şi festivalul în care a fost făcută poza, nici numele celui care a realizat-o sau filiera pe care a ajuns în posesia Nomen Est Omen.

Muzică şi teatru

Giocondele, însă Nomen Est Omen (foto Klaus Conţiu)

În 1995, formaţia Nomen Est Omen a interpretat live, în cadrul Festivalului de Artă Medievală de la Sighişoara, muzica pentru un spectacol al trupei Ariel din Râmnicu Vâlcea, devenit între timp Teatru Municipal. Joncţiunea s-a petrecut la faţa locului, în urma unor discuţii purtate la micul dejun (margarină, gem, pâine neagră şi ceai, evident, după buget), moment în care s-au pus bazele colaborării ad-hoc menţionate. Trupa de atunci a prezentat două spectacole, Angajare de clovn, de Matei Vişniec şi încă o piesă, despre Maria Tereza, în cadrul căreia a cîntat ansamblul bucureştean. Zece ani mai târziu, în cadrul Festivalului Cetăţi Transilvane din Sibiu, Nomen Est Omen a concertat în curtea interioară a Muzeului de Istorie, într-un decor cu şevalete şi tablouri butaforice instalat pentru piesa Teatrului Municipal Ariel, Giocondele, spectacol regizat de Brigitte Louveaux. Conform unor surse din interior, Larisa Pop şi Marian Gorovei (violoncel şi vioara) au fost deosebit de încântaţi de jocul actorilor, iar Dragoş Schenkel (percuţie) a remarcat regia. Mihai Plămădeală i-a spus părerile sale Doinei Migleczi ulterior, la o cafea. În fine, cele câteva poze de atunci au fost făcute de un coleg de breasă, de la formaţia Aeternum din Sibiu.

Portretul unei tinere doamne

Siena sau Orvieto? (foto: Mihai Plămădeală)

Ziua de 1 Mai 2014 a stat pentru Nomen Est Omen sub semnul întrebării metafizice dacă zebra este albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe. Diferenţa este la fel de mare ca cea dintre catedralele de la Siena şi Orvieto. Un mister care, în momentul scrierii acestor rânduri nu poate fi dezlegat decât cu concursul unei sticle de Cantina Cerquetta di Vincenzo Ciuffa. Cheia problemei este, fără doar şi poate, combinaţia dintre strugurii Trebbiano Toscano şi Grechetto. În fine, titlul pozei corespunzătoare îl împrumută pe cel al unei picturi realizate de Antonio del Pollaiuolo  în jurul anului 1465.

Truverii în concert

Et si omnes, sed non ego (foto: Mihai Plămădeală)

Concertele de muzică medievală şi tradiţională sunt o raritate în zilele noastre, în care telefonul mobil, calculatorul, procesorul şi viteza de trafic deţin supremaţia absolută. Nu trebuie să uităm din lista neoficială a exemplelor nici aerul condiţionat sau produsele bio. Parafrazând titlul binecunoscutului roman al lui Milan Kundera, ne permitem să afirmăm că totuşi viaţa este în altă parte. 

En Garde!

Monsieur, vous nous déshonorez, c’est misérable (foto: Mihai Plămădeală)

Duelul este un ritual menit să spele o ruşine reală sau închipuită, altfel spus un mijloc neortodox de a face dreptate. La această formă de acţiune extremă au recurs de-a lungul timpului oameni din variate categorii sociale şi profesionale. Deşi "dueliştii" surprinşi de camera Nomen Est Omen la Festivalul Cetăţi Transilvane - Sibiu 2013 nu sunt într-o luptă reală ci doar într-o demonstraţie de scrimă artizanală,  imaginea capturată ne-a trimis cu gândul spre cartea lui Jean-Noël Jeanneney, Le Duel, une passion  française 1789 - 1914, apărută la editura Perrin în 2011, o investiţie de 8 euro, care a meritat din plin.

Sighişoara Medievală 1996

 Nomen Est Omen & Friends (foto: Anonymous)

Arhiva poate fi privită, până la un punct, ca labirint, în sensul că cel care i-a trecut pragul se poate rătăci cu uşurinţă. Nomen Est Omen dezvoltă de ceva vreme un program de "digitalizare" a arhivelor sale, proces îndelungat şi laborios, care presupune, dincolo de trecerea în format electronic a unor materiale audio-vizuale, salvarea lor prin restaurare, în măsura posibilităţilor tehnice. Surprizele sunt uneori mari, la nivel subiectiv, mai ales când avem de-a face cu imagini sau imprimări cu propriile persoane ori cu apropiaţii, despre care am uitat că există. Recuperarea informaţiilor ne poartă, precum o maşină a timpului, într-un trecut care nu mai are mari legături cu vieţile noastre de astăzi. Nomen Est Omen 1996 şi prietenii lor dintr-o poză recent descoperită, sunt: Dan (Byron) Radu, Cristian Lazăr, Radu Florian, Mihai Plămădeală, Dana Sârbu Mihaela, Anca Popescu Gabriela, Laurenţiu Fratoştiţeanu şi Oana Lazăr. "Acţiunea" se petrece în cadrul Festivalului de Artă Medievală de la Sighisoara, una dintre ediţiile romantice.

Vânătoare de vrăjitoare

A fish on a dish is that what you wish (foto: Mihai Plămădeală)

Documentele medievale certifică faptul că în bazinul Mediteranei şi pe coasta Atlanticului, oamenii se hrăneau în principiu cu aceleaşi specii de peşte ca şi în prezent. Comerţul cu peşte oceanic este atestat începând din secolul al XII-lea. Dintre aşa-zişii peşti de apă sărată, în fapt mamifere, o parte au ieşit între timp din dietă, de exemplu delfinii şi balenele, care aveau căutare pe toate pieţele din Europa. Balena, tăiată în mari felii şi conservată (prin sărare sau afumare), era consumată doar de oamenii săraci. După cum consemnează un scriitor al secolului al XVI-lea, chiar fiartă  timp de douăzeci şi patru de ore, carnea de balenă, tot rămânea greu de ingurgitat şi digerat. Grafica pentru albumul Nomen Est Omen, Witchraze, a presupus folosirea imaginii cu peşti, în relaţie cu alte raţiuni decât cele comerciale sau alimentare. Dante, de exemplu, face o referire în Divina Comedie la practica folosirii capului de peşte în magie. 

Gaelic Irish Alia

An Buachaill Caol Dubh (foto: Mihai Plămădeală)

Studiourile de Film Nomen Est Omen intenţionează să producă în secolul XXI un film de fantezie şi ficţiune despre zeiţa Aoibheall, protectoare a tribului Gaelic Irish, Dál gCais şi implicit a dinastiei  Uí Briain. Dintre actriţele care se pot plia pe dificilul rol, Alina - Alia ar fi cu siguranţă cea mai potrivită, în primul rând pentru că rădăcina numelui Aoibheall este fie aoibh - frumos (aoibhinn traducându-se prin frumuseţe), fie Oibel-ā, care înseamnă foc mistuitor. Un al doilea motiv ar fi că zeiţa îşi are reşedinţa în Craig Liath, o stâncă cenuşie aflată deasupra râului Shannon, două mile la nord de Killaloe. După cum se ştie, Alia Talos cântă în formaţia Shannon, deci ...

Flautul fermecat

Die Zauberflöte (foto: Mihai Plămădeală)

Flautul fermecat (conform titlului original, Die Zauberflöte) este o operă în două acte a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba germană de J.E. Schikaneder. Flautul Corinei Ardelean nu este fermecat decât la modul metaforic; pentru a suna aşa cum a obişnuit artista-interpretă, trebuie să şti să cânţi. Chiar dacă abordează partituri semnate de Mozart, Bach sau de autori anonimi ai Evului Mediu şi Renaşterii, colega Corina de la Terpsichore, cunoscută publicului (mai) larg prin evoluţiile în context Grafic şi Lupus Dacus, impresionează prin intonaţie şi coerenţă. Fiecare sunet pe care îl emite se aude cât şi cum trebuie, fără nici un pic de fâşâit, totul în consens cu ideea căreia îi este parte.

Blue Valentine

I kunnen väl svara endast ja eller nej, om i viljen eller ej (foto: Mihai Plămădeală)

Albumul lui Tom Waits din 1978, Blue Valentine, face parte din Nomen Est Omen 100 Top LP's Ever, piesa A Sweet Little Bullet from a Pretty Blue Gun reprezentând cireaşa de pe tort. Ca pură speculaţie, dacă Truvera Valentina ar fi invitată în context remix să întreţeasă o voce muzicală pe citatul album, acesta ar trebui să se numească Cherry Valentine, sau chiar Red Incandescence Val, deoarece colega de breaslă, violonistă la îndrăgita formaţie Truverii, dincolo de faptul că are în recuzită o elegantă rochie vişinie, incendiază de fiecare dată atmosfera cu solourile sale. Poza corespunzătoare acestor rânduri a fost capturată în timpul piesei Herr Manellig, cunoscută şi sub numele de Bergatrollets Frieri (Curtarea Trolului de Munte). 

Women's Fantasy and Medieval Costumes

Moda trece, hainele rămân (foto: Mihai Plămădeală)

Un binecunoscut proverb spune că nu haina îl face pe om. O reciprocă a acestui adevăr este că frumuseţea şi veşmintele se potenţează reciproc. Moda, fie ea medievală, presupune, pe lângă rafinament, un simţ estetic extrem de aplicat. Ceea ce dorim să subliniem este că în afară de însuşi corpul care poartă costumul şi de materialele textile folosite, în actul de creaţie a pieselor vestimentare intervin mentalitatea, etica, precum şi diverse alte considerente sociale. Camera Nomen Est Omen a surprins în 2009, la Alba Iulia, un moment de dressing & making-up care le are drept protagoniste pe trei dintre cele mai frumoase prinţese ale acelui festival şi nu numai, posibil de la Zânele Zalăului. Această informaţie nu este însă verificată / confirmată, cea ce ne interesează fiind doar fantezia fără limite a fetelor, prinţese sau zâne, iară nu datele din cartea de identitate.

Tarantella Pizzicarella

N'auciello a cantari (foto: Anca Dobre & Mihai Plămădeală)

Conform Dicţionarului de Termeni Muzicali (DTM 2010), truverii au apărut în nordul Franţei, o jumătate de secol mai târziu decât trubadurii, al căror exemplu l-au urmat până la finele secolului al XII-lea (moment în care arta lor a început să se diferenţieze stilistic de cea a omologilor lor din sud). Reprezentanți ai artei muzical-poetice a Evului Mediu, truverii şi-au concentrat atenţia şi energia pe prestaţii inspirate şi adresate mediului citadin, folosind modelul cântecelor și dansurilor populare. Melodica tinde spre simplificarea formelor, frazele muzicale devin mai scurte, simetriile mai evidente, reluarea motivelor se face deopotrivă metodic şi empiric, în timp ce caracterul improvizatoric dispare aproape în întregime. Accentul se pune în mai mare măsură pe cântecele dialogate, în care se întrevăd germenii viitoarei comedii muzicale. Acest gen este plin de grație și prospețime. Carmen şi Mişu, colegi de breaslă cu Nomen Est Omen, au adus muzica Truverilor (cu majusculă) până în zilele noastre, împletind noul cu vechiul, farmecul personal cu valoarea artistică şi viaţa lor cu activitatea scenică. Alături de ei, pe aceleaşi coordonate, Andra, Oana şi Valentina.

Nomen Est Anca şi Zvetin Chigot

Zvetin Apostolov i Anca Dobre (foto: Ivanov, Petrov i Sidorov)

"Grupul Chigot (Varna, Bulgaria) se ocupă de aproape toate aspectele vieţii medievale, începînd cu gătitul şi dormitul în aer liber şi pînă la recrearea unor arme şi armuri, cît se poate de asemănătoare cu originalele. Reconstituim, printre altele, bătălia de la Varna, care a avut loc în 1444, între armatele Ungariei şi Poloniei, sub conducerea lui Vladislav al III-lea şi a lui Iancu Corvin de Hunedoara, şi armata otomană, pierdută din păcate în favoarea Imperiului Otoman exact în faţa a ceea ce astăzi este oraşul Varna. Referindu-mă la frumosul festival de la Sighişoara, în primul rînd, cetatea este impresionantă, bine păstrată şi deosebit de spectaculoasă din punctul meu de vedere, deoarece în Bulgaria nu avem o astfel de arhitectură, tot ce vedem aici fiind diferit şi nou pentru noi." 
Zvetin Apostolov (Chigot) în Observator Cultural, "A fost sau nu a fost?", Mihai Plămădeală, nr. 634, iulie 2012 

"Sighişoara are mai multe festivaluri, de blues, rock, folk sau ale tradiţiilor, şi este bine ca fiecare dintre ele să-şi aducă propriul public. A le pune laolaltă înseamnă să conduci manifestarea spre prăbuşire şi non-comunicare, ca în cazul Turnului Babel. Din fericire pentru România şi oraşul-cetate de pe malurile Târnavei, aici există un potenţial turistic uriaş. Este bine să se păstreze specificul istoric al zonei. A dărîma ceea ce ai pentru a încerca să construieşti altceva înseamnă timp şi energie irosite, ca dealtfel şi risc inutil. Înţelepciunea şi coerenţa reprezintă marele cîştig al ediţiei din 2010 (a Festivalului Sighişoara Medievală). Pentru a culege roade, trebuie să mai şi cultivi." 
Anca Dobre (Nomen Est Omen) în Observator Cultural, " Sighişoara Medievală 2010: poate cea mai reuşită ediţie", Mihai Plămădeală, nr. 535, iulie 2010