Veşnic pe drum

Cǎutȃnd un castel (foto: Vasya Pupkin)

Cȃntecul Om bun, un menuet transpus în limbaj folk-prog de cǎtre Dan Andrei Aldea în anii ’70, defineşte prin cuvintele sale însǎşi condiţia muzicianului. Pentru Nomen Est Omen, formaţie de muzicǎ medievalǎ şi renascentistǎ, piesa Sfinx (de pe albumul Lume Albǎ) are o semnificaţie aparte, cu atȃt mai mult cu cȃt melodia este susţinutǎ de blockflote. Conchidem amintind cǎ din anumite puncte de vedere, de evidentǎ sorginte postmodernǎ, Evul Mediu nu s-a încheiat încǎ. Aşa considera la vremea sa şi Don Quijote de la Mancha, el ingenioso caballero.

Flautul fermecat

Die Zauberflöte (foto: Mihai Plămădeală)

Flautul fermecat (conform titlului original, Die Zauberflöte) este o operă în două acte a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba germană de J.E. Schikaneder. Flautul Corinei Ardelean nu este fermecat decât la modul metaforic; pentru a suna aşa cum a obişnuit artista-interpretă, trebuie să şti să cânţi. Chiar dacă abordează partituri semnate de Mozart, Bach sau de autori anonimi ai Evului Mediu şi Renaşterii, colega Corina de la Terpsichore, cunoscută publicului (mai) larg prin evoluţiile în context Grafic şi Lupus Dacus, impresionează prin intonaţie şi coerenţă. Fiecare sunet pe care îl emite se aude cât şi cum trebuie, fără nici un pic de fâşâit, totul în consens cu ideea căreia îi este parte.

Tarantella Pizzicarella

N'auciello a cantari (foto: Anca Dobre & Mihai Plămădeală)

Conform Dicţionarului de Termeni Muzicali (DTM 2010), truverii au apărut în nordul Franţei, o jumătate de secol mai târziu decât trubadurii, al căror exemplu l-au urmat până la finele secolului al XII-lea (moment în care arta lor a început să se diferenţieze stilistic de cea a omologilor lor din sud). Reprezentanți ai artei muzical-poetice a Evului Mediu, truverii şi-au concentrat atenţia şi energia pe prestaţii inspirate şi adresate mediului citadin, folosind modelul cântecelor și dansurilor populare. Melodica tinde spre simplificarea formelor, frazele muzicale devin mai scurte, simetriile mai evidente, reluarea motivelor se face deopotrivă metodic şi empiric, în timp ce caracterul improvizatoric dispare aproape în întregime. Accentul se pune în mai mare măsură pe cântecele dialogate, în care se întrevăd germenii viitoarei comedii muzicale. Acest gen este plin de grație și prospețime. Carmen şi Mişu, colegi de breaslă cu Nomen Est Omen, au adus muzica Truverilor (cu majusculă) până în zilele noastre, împletind noul cu vechiul, farmecul personal cu valoarea artistică şi viaţa lor cu activitatea scenică. Alături de ei, pe aceleaşi coordonate, Andra, Oana şi Valentina.

Fasolea care ne-a schimbat destinul

Ceaunul abundenţei (foto: Mihai Plămădeală)

Fasolea, mazărea şi lintea sunt cultivate pe scară largă începând din secolul al X-lea. Introducerea acestora în dietă a condus la dublarea populaţiei Europei pe parcursul a doar câtorva decenii. Umberto Eco afirmă într-un studiu al său că tot ce a urmat după Evul Mediu Întunecat, conform istoriei cunoscute, se datorează consumului de fasole, la care, considerăm noi, se pot adăuga fără a schimba perspectiva, asolamentul trienal, potcovirea şi folosirea calului în agricultură. Adevărul este că o iahnie gătită cu răspundere gastronomică şi consumată la timpul ei face mai mult decât echivalentul în friptură al greutăţii sale. În satul medieval ridicat printr-o acţiune de reenacment în vara anului 2013 lângă Baia Mare, Nomen Est Omen s-a bucurat de o serie de merinde despre care bucătarii susţineau că le prepară după reţete autentice. Considerăm în unanimitate că cel puţin fasolea la ceaun ar trebui înregistrată ca bun al patrimoniului imaterial UNESCO.

Coperta, oglinda albumului

Concert pentru cascadă şi duo de peşti op.1 (foto: Mihai Plămădeală)

Un posibil TOP 5 al coperţilor care l-au impresionat pe semnatar ar putea arăta astfel: Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band - Beatles; Tales from Topographic Oceans - Yes; Wish You Were Here - Pink Floyd; Cantofabule - Phoenix; The Long Division - 3RDEgree.  Titlurile au fost enumerate în ordinea apariţiei. Pe lângă acestea, există în lumea largă cel puţin alte 1000 de coperţi care sunt deopotrivă reuşite din punct de vedere artistic şi reflectă "conţinutul" albumelor. Nomen Est Omen caută în prezent (anul 2012) o formulă ideală de copertă pentru albumul remaster Session of the Witch. Este vizată relaţia ideală dintre sunet & imagine, dar şi între vânătoarea de vrăjitoare a Evului Mediu & magia masterizării sunetului în studiourile secolului XXI.

Tabără medievală la Sibiu

Tabăra Cavalerilor (şi domniţelor) de Mediaş (foto: Laurenţiu Fratoştiţeanu)

Festivalurile medievale presupun, pe lângă programul artistic şi animaţia stradală, scenografii mai mult sau mai puţin butaforice. Ghilotinele, spânzurătorile sau catapultele se bucură de o audienţă aparte, urmate îndeaproape de taberele cavalerior. Ordinul Paladinilor de Terra Medies reprezintă o constantă în ceea ce priveşte manifestările de gen. Corturile lor au fost ridicate în mai toate pieţele medieval – transilvane. Sibiul este o gazdă ideală pentru cavaleri şi manifestări inspirate de Evul Mediu, în general vorbind. Festivalul Cetăţi Transilvane este un prilej anual de întâlnire între formaţii cum ar fi Nomen Est Omen şi ordine de reconstituire istorică precum Gladius Dei, Terra Medies, Cavalerii de Mediaş, Cavalerii Lup & multe altele.

Sunetul muzicii

Marcel Sâpcu şi Mihai Plămădeală în Fabrică (foto: Anca Dobre)

În mai 2012, Lupus Dacus a descins pentru 24 de ore în Bucureşti. Între soundcheck şi concertul susţinut de trupa arădeană în (clubul) Fabrica, Lupus Marcel i-a prezentat lui Nomen Mihai instrumentele achiziţionate în intervalul în care formaţiile celor doi nu se mai intersectaseră în drumurile lor din ţară sau străinătate. Noul set de cimpoaie, dintre care se distinge modelul de bas, schalmei-urile şi toba-vedetă cu diametrul de 140 cm, arată interesant şi (cel mai important) sună impresionant. Emoţia, autenticitatea şi culoarea muzicii medievale, renascentiste ori tradiţionale nu pot fi înlocuite sau simulate de nici un sintetizator şi prin nici un soft. Conform tradiţiei şi erminiilor, îngerii muzicanţi din frescele Evului Mediu, cu ale lor trâmbiţe, deopotrivă produc muzică (celestă) şi insuflă pneuma asupra spaţiului nostru (mundan).

Chinta Royală

Quinte Royale (foto: Mihai Plămădeală )

A vedea cinci fete frumoase la un loc, costumate în prinţese, este un eveniment mai rar decât chiar chinta royală (servită) din jocul de poker. Totuşi acest fapt este posibil, cu condiţia ca “masa de joc” să fie un festival medieval desfăşurat, să spunem, în inima Transilvaniei. În faţa celor cinci (fete), nu mai contează nici anul, nici locul, ci doar starea de graţie pe care o trăiesc participanţii la joc. Pentru Nomen Est Omen, jocul a fost cu acea ocazie un careu de patru compozitori ai Evului Mediu şi Renaşterii: Josquin Des Pres, Tielman Susato, Michael Praetorius şi John Dowland. La locul faptei, formaţia a “decartat” Codex Caioni şi “a intrat” în concert Cantigas de Santa Maria.

Berea nu este ca vinul

In vino veritas (foto: Anca Dobre)

Globalizarea, care ne-a adus atât de multe lucruri bune (încât nici nu le mai amintim), ne-a răpit totuşi bucuria particularului. Undeva prin Transilvania, la un turnir medieval la care participau în calitate de menestreli, Nomen Est Omen au descoperit printre tarabele târgului aferent, butoiul abundenţei, un adevărat rezervor de vin, din care o prinţesă deghizată în fată frumoasă îţi oferea (ori)câte pahare doreai să cumperi. Mihai şi Iulian au dezbătut în ambianţa amintită subiectul celor Şase maladii ale spiritului contemporan (în relaţie cu cartea lui Noica), pentru a conchide în pură cheie regională că spiritul românesc are o relaţie întru totul specială cu universalul. Adevărurile de netăgăduit ale Evului Mediu cabalistic sunt ascunse cu siguranţă în vin. Berea se potriveşte în schimb cu filozofia bluesului.

Istoria celor treisprezece

Cei 13 magnifici (foto: Liviu Pancu) 

S-au aflat la Alba Iulia, în timpul Zilelor Oraşului, ediţia 2009, treisprezece muzicieni, femei şi bărbaţi, stăpâniţi deopotrivă de acelaşi sentiment faţă de Evul Mediu şi Renaştere, toţi înzestraţi cu energia de a promova muzica de cameră în spaţii publice (adeseori neconvenţionale), îndeajuns de oneşti între ei pentru a nu se bârfi fără motive întemeiate, suficient de abili încât să treacă peste ce-i desparte şi să facă apel la ceea ce-i uneşte, dotaţi cu capacitatea de a ignora confuzia culturală a unora şi concurenţa neloială a altora, extrem de norocoşi încât să trăiască şi să se exprime profesional în România, la cumpăna dintre milenii. În sfârşit, pentru a nu priva acestă descriere (evident satirică şi deloc maliţioasă) de modelul sinoptic pe care l-a parafrazat, Istoria celor treisprezece, de Balzac, aceşti treisprezece oameni sunt astăzi atât de faimoşi, încât nu-i chip să scape de simpatia maselor şi mai ales a angajatorilor, nici pe străzi lăturalnice. Nomen Est Omen, Grafic şi Huniadi Cantores au luat cu acea ocazie poziţie, de la Alba până la Iulia, într-o poză de arhivă personală.