![]() |
Qui salscius odit, homines odit (foto: Anca Dobre) |
Cârnatul este unul dintre cele mai
vechi produse alimentare derivate din carne. Atestat pe teritoriul Chinei încă
din 589 înainte de Hristos, un secol mai târziu era deja inclus în alimentaţie pe
scară largă în bazinul Mediteranei, fiind pentru prima oară in Europa consemnat
la Lucania, localitate italiană cunoscută actualmente sub numele de Basilicata.
Chiar dacă în secolul IV, Biserica a interzis consumul de cârnaţi, asociat cu
ritualile păgâne sau la începutul secolului X, împăratul bizantin Leon VI Înţeleptul,
fiul lui Mihail III Beţivul, a interzis producerea lor datorită numeroaselor cazuri
de intoxicaţii, salscius, după
denumirea latină, aveau să câştige partida în perspectivă istorică,
diversificându-se spectaculos de la producător la producător. În Finlanda, tipul
de produs poarta numele mustamakkara,
şi este preparat din carne şi sânge. Ca aspect aduce cu versiunea poloneză, bratwurst. România se poate lăuda cu
pleşcoii, dar această renumită omologare europeană nedreptăţeşte numeroase alte
sortimente, la fel de bune, dacă nu cumva mai savuroase, toate avându-l în
spate pe bietul Ghiţă, după cum este supranumit porcul naţional, care îşi oferă
de mii de ani carnea, grăsimea şi maţele pentru a contribui la spiritul
Crăciunului pe meleagurile noastre. În Franţa, saucissons sunt unele dintre cele mai populare forme de carne
conservată prin uscare, cu numeroase variaţii în funcţie de regiune. Aceştia
conţin în principal carne de porc amestecată cu sare, vin şi diverse alte băuturi
alcoolice. Spaţiul german a diversificat însă cel mai spectaculos ideea de
cârnat şi garnitură a sa. Milzwurst, din
zona Munchen-ului, de exemplu, făcut din splină, se asociază cu piure de
cartofi, maioneză şi lămaie. Dintre cârnaţii nemţeşti, cei mai cunoscuţi sunt bratwurste, bockwurste, knackwurste, rindswurste sau frankfurters.
Nomen Est Omen a capturat poza de mai sus în Frankfurt, într-o piaţă în care
vinul fiert, turta dulce, castanele şi produsele din carne au pus stăpânire
olfactivă pe întreaga atmosferă, în perioada sărbătorilor de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu