Pentru
cei care fac sporturi extreme, viaţa în afara riscului nu poate concura cu
trăirile din timpul acţiunii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzicieni,
cu menţiunea că adrenalina îşi are ca sursă, în acest din urmă caz, prestaţia
live. Publicul larg scanează cu competenţă scenele şi pe cei care le calcă,
hotărând în doar câteva momente cum stau lucrurile. Pentru cei care cântă, problemele
se pun în cu totul alţi termeni, deoarece evoluţia lor ţine de factori invizibili
din afară. Dispoziţia monitoarelor, lungimea cablurilor, zonele de microfonie,
stativele telescopice blocate prin folosirea benzii adezive pe post de şuruburi
reglabile şi multe alte incidente perceptibile doar de insideri determină forma
finală a show-ului. Cel mai romantic moment pentru cititorii de partituri este
acela în care se aprind luminile frontale şi notele dispar în umbră, mai ceva
ca la o eclipsă totală de soare. Pentru Nomen Est Omen, “luminile rampei“ sunt
pe locul trei în topul belelelor, după prestaţiile unor sunetişti rafinaţi şi
fenomenele meteo potrivnice, în cazul turneelor open.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu