Aprilie 2012 a însemnat pentru Nomen Est Omen (printre
altele) primul concert din biografia artistică susţinut într-un “templu”al cărţii
– Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Sediul Central. A schimba ipostaza de
lector cu cea de muzician este la fel de interesant precum faptul de a te afla
în faţa unui public format în exclusivitate din oameni pasionaţi de literatură
sau de a cânta într-o sală numită Mircea Eliade (cum s-a şi întâmplat cu
amintitul recital, susţinut în cadrul colocviilor Criterion). Gândurile noastre
s-au îndreptat în acele momente spre camera secretă a lui Ştefan Viziru,
personajul cu trimiteri autobiografice din Noaptea
de Sânziene. În fine, pregătirea pentru intrarea pe scenă, acordajul şi
ultimele notaţii privind intonaţia ori convenţiile au fost făcute în biroul de
Înscriere / Eliberări carduri (de acces).
"În fine, pregătirea pentru intrarea pe scenă, acordajul şi ultimele notaţii privind intonaţia ori convenţiile au fost făcute în biroul de Înscriere / Eliberări carduri (de acces)." Păi cu acel birou încep toţi cei care intră în bibliotecă, nu? Iar cum orice concert începe cu acordajul intrumentelor... nostimă potriveală!
"În fine, pregătirea pentru intrarea pe scenă, acordajul şi ultimele notaţii privind intonaţia ori convenţiile au fost făcute în biroul de Înscriere / Eliberări carduri (de acces)."
RăspundețiȘtergerePăi cu acel birou încep toţi cei care intră în bibliotecă, nu? Iar cum orice concert începe cu acordajul intrumentelor... nostimă potriveală!