![]() |
Anca, Iulian şi Adelina (foto: Mihai Plămădeală) |
În
timpul unei repetiţii (pentru concertul din 19 mai 2012, de la Alba Iulia), plecând
de la o similitudine ritmică, Nomen Est Omen a improvizat în mod spontan şase
minute şi câteva secunde pe piesa Lark’s
Tongue in Aspic, part III, de pe albumul King Crimson din 1984, Three of a Perfect Pair. Întoarcerea la Flow My Tears, a lui John Dowland nu a
sunat straniu în sala de repetiţie, cel puţin pentru cei implicaţi sonor, fapt care
subliniază ideea că “zona” formării şi orizontul de aşteptare sunt factori
determinanţi în muzică.
Mărturisesc că îmi place "Flow my Tears" a lui Downland. De ceilalţi n-am auzit :-))
RăspundețiȘtergereKing Crimson a fost, este şi va rămâne o trupă de suflet pentru semnatarul acestor rânduri. Chiar dacă prefer albumele perioadei de creaţie In the Court of the Crimson King - Red, formula Beat -Discipline - Three of a Perfect Pair (adică Robert Fripp, Bill Bruford, Tony Levin, Adrian Belew) “mă atinge” şi ea d.p.d.v. emoţional. Îmi amintesc că am cumpărat vinilul Three of … în 1988, din faţa fostului magazin Muzica (de la un “bişniţar”), cu o sumă care reprezenta o cincime dintr-un salariu mediu. Aşadar, criterii foarte subiective de apreciere şi evaluare. Mă bucur că-ţi place Dowland; am introdus luna asta Flow My Tears în repertoriu. Dacă totul merge ok, vom filma concertele de sâmbăta şi duminica viitoare (n.a. 19 – 20 mai, de la Alba Iulia) şi vom urca, printre altele modesta noastră variantă pe youtube. Merită să “arunci un ochi” pe http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fripp
RăspundețiȘtergere