S-au aflat la Alba Iulia, în timpul Zilelor Oraşului, ediţia
2009, treisprezece muzicieni, femei şi bărbaţi, stăpâniţi deopotrivă de acelaşi
sentiment faţă de Evul Mediu şi Renaştere, toţi înzestraţi cu energia de a promova
muzica de cameră în spaţii publice (adeseori neconvenţionale), îndeajuns de oneşti
între ei pentru a nu se bârfi fără motive întemeiate, suficient de abili încât
să treacă peste ce-i desparte şi să facă apel la ceea ce-i uneşte, dotaţi cu
capacitatea de a ignora confuzia culturală a unora şi concurenţa neloială a
altora, extrem de norocoşi încât să trăiască şi să se exprime profesional în
România, la cumpăna dintre milenii. În sfârşit, pentru a nu priva acestă
descriere (evident satirică şi deloc maliţioasă) de modelul sinoptic pe care l-a parafrazat, Istoria celor treisprezece, de Balzac, aceşti
treisprezece oameni sunt astăzi atât de faimoşi, încât nu-i chip să scape de
simpatia maselor şi mai ales a angajatorilor, nici pe străzi lăturalnice. Nomen
Est Omen, Grafic şi Huniadi Cantores au luat cu acea ocazie poziţie, de la Alba
până la Iulia, într-o poză de arhivă personală.
E clar că nu sunteţi superstiţioşi şi nici domnul de Balzac n-a fost! Şi nici americanii, pentru că SUA a avut, la început, 12bis state! (Iote, k io'-s superstiţioasă!)
E clar că nu sunteţi superstiţioşi şi nici domnul de Balzac n-a fost! Şi nici americanii, pentru că SUA a avut, la început, 12bis state! (Iote, k io'-s superstiţioasă!)
RăspundețiȘtergere